ICCJ. Decizia nr. 3895/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3895/2005
Dosar nr. 10297/2004
Şedinţa de la 23 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 6742 din 19 decembrie 2003 a Tribunalului Dolj, secţia comercială şi de contencios administrativ, s-a admis în parte opoziţia formulată de P.A. în contradictoriu cu intimatele SC P. SA Craiova şi O.R.C. Craiova, s-a constatat nulitatea absolută a hotărârii A.G.A. din 10 aprilie 2003 a SC P. SA Craiova pct. 5, s-au respins celelalte capete de cerere.
Apelul declarat de SC P. SA Craiova, împotriva hotărârii instanţei de fond a fost respins prin Decizia nr. 283 din 28 iunie 2004 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială.
S-a reţinut în considerentele deciziei că instanţa de fond a calificat greşit cererea ca fiind opoziţie, deoarece reclamantul nu este creditor social, iar scopul urmărit prin promovarea acţiunii este constatarea nulităţii hotărârii A.G.A.
Calificarea acţiunii este atributul exclusiv al instanţei şi faţă de obiectul litigiului, calificarea corectă a cererii este aceea a unei acţiuni în constatarea nulităţii absolute parţiale a hotărârii A.G.A., formulată în temeiul art. 131 alin. (21) din Legea 31/1990.
În raport de această calificare s-a considerat că sentinţa pronunţată este susceptibilă a fi atacată cu apel şi nu cu recurs conform dispoziţiilor art. 282 C. proc. civ., raportat la art. 7208 C. proc. civ., modificat prin OUG nr. 58/2003, ordonanţă aprobată prin Legea nr. 195/2004.
Pe fondul litigiului, s-a reţinut că dispoziţia de antrenare a răspunderii administratorului luată prin hotărârile A.G.A. din 10 aprilie 2003 este lovită de nulitate absolută întrucât au fost încălcate dispoziţiile art. 129 alin. (2) din Legea 31/1990, care prevăd că este obligatoriu votul secret pentru luarea acestei hotărâri.
SC P. SA Craiova a declarat recurs împotriva acestei decizii în temeiul art. 304 pct. 6, 9 şi 10 C. proc. civ. şi a susţinut că este nelegală şi netemeinică.
În primul motiv de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., s-a susţinut că instanţa de apel a încălcat dispoziţiile codului de procedură civilă privind principiul disponibilităţii în sensul că a calificat opoziţia ca fiind o cerere în anulare a hotărârii A.G.A.
Nu s-au avut în vedere dispoziţiile art. 131 alin. (22) din Legea 31/1990, care prevăd că administratorii nu pot ataca hotărârea A.G.A. privitoare la revocarea lor din funcţie.
Recurenta a invocat că instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ., în sensul că nu s-a pronunţat asupra probelor administrate de aceasta respectiv convocatoriul A.G.A. dat publicităţii în M. Of., procesul verbal al A.G.A., din care rezultă că A.G.A. din 10 aprilie 2003 s-a desfăşurat cu respectarea condiţiilor cerute de art. 111 – 112 din Legea 31/1990. Nu s-au avut în vedere documentele din care rezultă comportamentul oponentului care în calitate de administrator a încălcat în mod repetat prevederile actului constitutiv, ale regulamentului de organizare şi funcţionare şi a săvârşit fapte incompatibile cu calitatea de administrator aşa cum prevăd dispoziţiile art. 145 din Legea 31/1990.
În ultimul motiv de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ., s-a susţinut că instanţa a acordat ceea ce nu s-a cerut.
Astfel, prin opoziţia formulată şi precizată ulterior, s-a solicitat ca în temeiul art. 61 şi art. 62 din Legea 31/1990 să se dispună anularea prevederilor hotărârii luate în A.G.A. din 10 aprilie 2003 specificate la punctul 2 lit. a), b) şi c), iar instanţa a constatat nulitatea absolută a punctului 5 din această hotărâre.
Recursul este fondat.
Reclamantul P.A. a formulat la data de 23 octombrie 2004 o cerere intitulată opoziţie prin care a solicitat ca în temeiul art. 61 din Legea 31/1990 să se dispună anularea art. 2 lit. a), b) şi c) din hotărârea A.G.A. a SC P. SA Craiova dată la 10 aprilie 2003, acordarea drepturilor băneşti până la repunerea sa în drepturi, cu daune morale în cuantum de 100.000.000 lei.
La 12 noiembrie 2003 P.A. a formulat precizări la această opoziţie şi a arătat că temeiul juridic este art. 61 şi art. 62 din Legea 31/1990 şi a menţionat că nu îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 145 din acest act normativ.
Potrivit dispoziţiilor art. 129 alin. (6) C. proc. civ., care consacră principiul disponibilităţii în procesul civil „în toate cazurile judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii„.
De aici rezultă că reclamantul fixează în cererea sa de chemare în judecată limitele şi obiectul acţiunii.
În speţă reclamantul şi-a precizat cererea ca fiind opoziţie, întemeiată pe dispoziţiile art. 61 şi art. 62 din Legea 31/1990 privind societăţile comerciale.
Instanţa de apel prin Decizia recurată a schimbat obiectul acţiunii şi a depăşit limitele investiţiei în sensul că a calificat-o ca fiind o acţiune în constatarea nulităţii absolute a hotărârii A.G.A. formulată în temeiul art. 13 alin. (2) din Legea 31/1990.
În raport de obiectul acţiunii formulată de reclamant, opoziţie, instanţa de apel în mod greşit a soluţionat cererea intitulată de altfel „recurs" ca apel potrivit dispoziţiilor art. 282 C. proc. civ., raportat la art. 7208 C. proc. civ.
Potrivit dispoziţiilor art. 62 alin. (3) din Legea 31/1990, hotărârea pronunţată asupra opoziţiei este supusă numai recursului.
În raport de aceste prevederi legale şi având în vedere art. 312 alin. (5) C. proc. civ., urmează a se admite recursul declarat de pârâta SC P. SA Craiova, a se casa Decizia instanţei de apel şi se va trimite cauza la aceeaşi instanţă pentru a se soluţiona calea de atac, ca recurs.
Nu se mai impune analizarea celorlalte motive de recurs, care se vor avea în vedere ca apărări la instanţa de trimitere.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC P. SA Craiova, împotriva deciziei nr. 283 din 28 iunie 2004 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială.
Casează Decizia şi trimite cauza la aceeaşi curte de apel pentru a soluţiona calea de atac, ca recurs.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 23 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3877/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3896/2005. Comercial → |
|---|
