ICCJ. Decizia nr. 3897/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3897/2005
Dosar nr. 1180/2005
Şedinţa de la 23 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 3 martie 2004, S.I.F. T. SA, a solicitat ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună dizolvarea societăţii pârâte S.C.A.T. B. SA Miercurea Ciuc, în temeiul art. 232 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990, numirea unui lichidator persoană fizică sau juridică autorizată care să procedeze la lichidarea patrimoniului acesteia.
Prin încheierea nr. 1926 din 1 iunie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, s-a admis cererea reclamantei şi s-a strămutat judecarea litigiului de la Tribunalul Harghita la Tribunalul Prahova.
Această instanţă, soluţionând cauza prin sentinţa nr. 1669 din 24 septembrie 2004, a respins ca neîntemeiată acţiunea reclamantei şi cererea pârâtei de obligare la plata cheltuielilor de judecată, ca nedovedită.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 26 din 19 ianuarie 2005, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei tribunalului.
S-a reţinut în considerentele deciziei că pârâta a făcut dovada cu contractul de închiriere din 23 martie 2004, asupra sediului său din str. Libertăţii Miercurea Ciuc, act înregistrat la R.C. de pe lângă Tribunalul Harghita. Că reclamanta nu a făcut dovada privind restricţionarea sau blocarea accesului acesteia de către pârâtă la informaţiile şi documentele societăţii.
Împotriva acestei decizii S.I.F. T. SA cu sediul în Braşov a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ., şi a susţinut că este nelegală şi netemeinică.
A invocat recurenta că instanţa de apel nu a avut în vedere că dovada „sediului real" a fost făcută prin probe (acte adiţionale) preconstituite pro cauza.
Nu s-a verificat dacă între sediul social declarat şi viaţa economică şi juridică a societăţii intimate există o legătură reală şi efectivă.
Mai mult viaţa juridică a societăţii nu mai există întrucât în prezent la adresa indicată ca pretins sediu al intimatei se află U.S., filiala Miercurea Ciuc.
A precizat reclamanta că a formulat acţiunea în constatarea fictivităţii sediului societăţii a inexistenţei unei legături reale şi efective între sediul declarat la O.R.C. şi viaţa economică şi juridică a societăţii intimate, aşa încât în cauză sunt întrunite cerinţele prevăzute de art. 232 alin. (1) lit. c) teza a II din Legea nr. 31/1990.
În cel de-al doilea motiv de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ., recurenta a invocat că instanţa nu s-a pronunţat asupra unor mijloace de apărare care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, respectiv administrarea probei testimoniale pentru a face dovada fictivităţii sediului social.
Recursul nu este fondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 232 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990, privind societăţile comerciale în reglementarea anterioară, în vigoare la data formulării acţiunii tribunalul va putea pronunţa dizolvarea societăţii în cazul în care societatea şi-a încetat activitatea sau nu are sediu cunoscut.
În speţă, intimata – pârâtă a făcut dovada sediului său cu contractul de închiriere din 1 aprilie 2002, valabil pe o durată de un an.
Acesta a fost prelungit cu actul adiţional încheiat la 1 aprilie 2003 cu încă un an, iar ulterior s-a încheiat contractul din 23 martie 2004, pentru acelaşi spaţiu pe un termen de un an.
Contractul este încheiat între SC H.H. SA pe de o parte şi intimata – pârâtă pe de altă parte şi are ca obiect închirierea spaţiului comercial din Miercurea Ciuc, Piaţa Libertăţii, cu destinaţia de sediu social.
Susţinerile recurentei privind fictivitatea sediului societăţii în raport de constatările unui executor judecătoresc sau ale unui expert contabil, vor fi înlăturate cât timp intimata a făcut dovada sediului cu contractul de închiriere în vigoare şi care nu a fost anulat.
Pe de altă parte în mod corect instanţa de apel a reţinut că dovada sediului societăţii intimate se face cu acte şi nu cu probe testimoniale care au fost justificat respinse de instanţă.
În raport de toate aceste considerente, se constată că Decizia instanţei de apel este legală şi temeinică, că în cauză nu sunt întrunite cerinţele prevăzute de art. 232 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990, privind dizolvarea societăţii intimate.
De altfel, la data de 19 mai 2005 SC L.F. SRL în calitate de administrator judiciar al intimatei a depus la dosar sentinţa civilă nr. 136 din 7 februarie 2005 a Tribunalului Harghita, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 363 din 14 aprilie 2005 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, prin care în baza art. 38 alin. (5) din Legea nr. 64/1995 republicată, s-a dispus deschiderea procedurii de reorganizare judiciară şi faliment a S.C.A.T. B. SA Miercurea Ciuc.
Pentru toate aceste considerente, urmează ca potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să se respingă ca nefondat recursul declarat de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta S.I.F. T. SA Braşov, împotriva deciziei nr. 26 din 19 ianuarie 2005 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 23 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3896/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3907/2005. Comercial → |
|---|
