ICCJ. Decizia nr. 3876/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3876/2005
Dosar nr. 1324/2005
Şedinţa publică din 23 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 4798/C/2003 din 5 noiembrie 2003, Tribunalul Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul C.L.M. Cluj-Napoca, a dispus rezilierea contractului de închiriere din 7 noiembrie 2001, precum şi evacuarea pârâtei SC N. SA Cluj din spaţiul situat în Cluj-Napoca, str. Gh. Bariţiu, a respins ca inadmisibilă cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata sumei de 55.073.410 lei şi a respins cererea de intervenţie formulată de SC S. SRL Cluj-Napoca.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că din probatoriul administrat în cauză a rezultat neplata chiriei, timp de 7 luni, ceea ce justifică rezilierea contractului de închiriere şi evacuarea pârâtei.
Nu poate fi însă admis capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei reprezentând chirie restantă, dobânzi şi T.V.A., întrucât reclamantul nu a încercat soluţionarea litigiului prin conciliere directă, conform art. 7201 C. proc. civ.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 186/2004 din 25 martie 2004, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant împotriva hotărârii primei instanţe.
În motivarea acestei decizii, instanţa de control judiciar a apreciat că, în raport de actele dosarului, în mod judicios prima instanţă a reţinut că reclamanta nu a realizat concilierea directă potrivit dispoziţiilor legii procesual civile.
Prin Decizia nr. 2619 din 15 septembrie 2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, a admis recursul declarat de reclamant, a casat Decizia instanţei de apel şi a trimis dosarul aceleiaşi instanţe, în vederea soluţionării pe fond a capătului de cerere privind obligarea pârâtei menţionate la plata sumei de 55.073.410 lei, reţinând că în cauză au fost îndeplinite cerinţele art. 7201 C. proc. civ.
Astfel, reclamanta a încercat să realizeze procedura de conciliere, transmiţând pârâtei, la data de 7 mai 2003, înştiinţarea de plată în cuprinsul căreia a făcut referire la concilierea directă, stabilind în acest sens un termen de 15 zile.
Această înştiinţare comunicată pârâtei a fost urmată de încercarea de conciliere consemnată în procesul verbal din 9 iunie 2003.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, în rejudecare, prin Decizia nr. 70/2005 din 10 februarie 2005, a admis apelul declarat de reclamant şi a schimbat în parte hotărârea primei instanţe, în sensul că a obligat pârâta la plata sumei menţionate.
Împotriva acestei din urmă hotărâri pârâta SC N. SA Cluj Napoca a declarat recurs, fără a invoca nici unul din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Pârâta a susţinut că în mod corect curtea de apel a reţinut că reclamanta nu şi-a îndeplinit obligaţia de conciliere directă a pretenţiei dedusă judecăţii.
Ori, această conciliere ar fi dus la soluţionarea amiabilă a litigiului, reclamantul luând cunoştinţă de eliberarea spaţiului şi plata chiriei de către noul locatar.
În concluzie, pârâta a solicitat admiterea recursului, desfiinţarea hotărârii atacate şi menţinerea hotărârii primei instanţe.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Îndeplinirea cerinţelor art. 7201 C. proc. civ., a fost stabilită irevocabil prin Decizia nr. 2619 din 15 septembrie 2004, pronunţată în recurs.
Investită cu soluţionarea apelului, ca urmare a casării cu trimitere, instanţa de control judiciar s-a pronunţat în limitele art. 315 C. proc. civ.
Este exclusă reexaminarea chestiunii privind întrunirea cerinţelor art. 7201 C. proc. civ., echivalând cu declanşarea controlului judiciar prin exercitarea unui recurs la recurs, în raport de principiul unicităţii acestei căi de atac.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC N. SA Cluj Napoca, împotriva deciziei nr. 70 din 10 februarie 2005 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 23 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3873/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3877/2005. Comercial → |
|---|
