ICCJ. Decizia nr. 3910/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3910/2005
Dosar nr. 639/2005
Şedinţa publică din 24 iunie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 25 din 20 mai 2004, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, a fost admisă excepţia formulată de pârâta A.V.A.S. Bucureşti, în sensul că a fost declinată competenţa de soluţionare a cererii formulată de reclamanta SC C. SA Dolj, cu sediul social în Craiova, în contradictoriu cu A.V.A.S. Bucureşti, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, cu motivarea că în această situaţie există numai o competenţă exclusivă, aceea a sediului pârâtei, iar sediul pârâtei se află în Bucureşti, deci competenţa teritorială de judecare a cererii aparţine Curţii de Apel Bucureşti, secţia comercială.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa comercială nr. 208 din 8 februarie 2004 a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta SC C. SA Craiova, în contradictoriu cu pârâta A.V.A.S. Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că prin contractul de credit nr. 58 din 6 august 1997 a fost acordat de către B.A. un credit în sumă de 34.500.000.000 lei, a cărui rambursare a fost garantată cu ipotecile inscripţionate la 16 septembrie 1997 la Judecătoria Craiova, contractului de garanţie imobiliară din 12 septembrie 1997 autentificate la 12 septembrie 1997. Potrivit dispoziţiilor art. 21 alin. (2) din OUG nr. 51/1998, aprobată prin Legea nr. 409/2001, pârâta A.V.A.B. a procedat la consolidarea creanţei în dolari S.U.A., având în vedere că la data intrării în vigoare a Legii nr. 409/2001 debitorul nu achitase integral creanţa. Urmare a plăţilor efectuate de reclamantă, începând cu data de 31 ianuarie 2001, ulterior consolidării creanţei, soldul consolidat al creanţei este de 732.466,60 dolari S.U.A. şi reprezintă diferenţa dintre valoarea nominală consolidată şi încasarea consolidată.
În raport de faptul că datoria nu a fost achitată în întregime, radierea inscripţiei nu poate fi efectuată în înţelesul prevederilor art. 1788 C. civ.
Împotriva sentinţei comerciale nr. 208 din 8 decembrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a promovat recurs reclamanta SC C. SA Dolj cu sediul în Craiova, care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub aspectele că a fost efectuată consolidarea creanţei în dolari S.U.A. cu încălcarea principiului nerectroactivităţii legilor, având în vedere că prevederile art. 21 din OUG nr. 58/1998, care dispun consolidarea creanţelor A.V.A.S. în dolari S.U.A. au fost introduse prin Legea nr. 409/2002, dată la care reclamanta achitase creanţa către pârâtă, fiind invocat ca temei de drept al cererii de recurs dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC C. SA Dolj – Craiova, pentru următoarele considerente:
În speţă, obiectul cererii de chemare în judecată priveşte radierea unei ipoteci accesorie unui contract comercial de credit bancar încheiat între reclamantă şi B.A. SA, sucursala Dolj, în condiţiile în care, între timp, creanţa derivată din contract şi accesoriile acestuia au fost cesionate A.V.A.B. Bucureşti, devenit A.V.A.S. Bucureşti.
Potrivit dispoziţiilor imperative cuprinse în art. 21 alin. (2) din OUG nr. 5/1998 republicată, aprobată prin Legea nr. 409/2001, pentru o valorificare a creanţelor preluate de A.V.A.B. la valori cât mai apropiate de cea nominală actualizată la zi s-a instituit regula consolidării în dolari S.U.A. a debitelor exprimate în lei sau alte valute decât dolari S.U.A., avându-se în vedere drept criteriu al consolidării raportul leu /dolari S.U.A. la data preluării creanţei.
Bine argumentat şi amplu motivat, instanţa de fond, făcând aplicarea cadrului juridic expus anterior, a stabilit că întreaga creanţă a reclamantei a fost consolidată la valoarea de 12.294.023,93 dolari S.U.A., iar plăţile pe care reclamanta le-a efectuat, ulterior intrării în vigoare a dispoziţiilor evocate, nu a acoperit creanţa în totalitate, rămânând un sold de 732.466,60 dolari S.U.A., conform înscrisurilor depuse de pârâtă.
Semnificaţia juridică în corecta stabilire a situaţiei de fapt şi de drept o are împrejurarea că la data intrării în vigoare a Legii nr. 409/2001 debitorul nu achitase integral creanţa, motiv pentru care s-a procedat la consolidarea acesteia în dolari S.U.A., iar dispoziţiile legii speciale sunt armonizate cu principiile aplicării legii civile în timp, aplicându-se numai pentru situaţiile juridice în curs la data intrării în vigoare a legii sus-menţionate.
Raţiunile juridice expuse anterior, fac ca toate criticile formulate în cererea de recurs de reclamanta SC C. SA Dolj cu sediul social în Craiova, să fie înlăturate ca neîntemeiate, urmând a respinge ca nefondat recursul promovat, nefiind îndeplinite nici una din dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., menţinând ca legală şi temeinică sentinţa comercială nr. 208 din 8 decembrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC C. SA Dolj-Craiova, împotriva sentinţei nr. 208 din 8 decembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 24 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3909/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3911/2005. Comercial → |
|---|
