ICCJ. Decizia nr. 3905/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Reclamanta SC N.O. SA Neptun, a chemat în judecată pe pârâta SC B.T.T.I. SA Slobozia și a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța, pârâta în culpă, să fie obligată la plata sumei de 263.650.194 lei, cu titlu de penalități de întârziere ce decurg din contractul de prestări servicii turistice din 3 aprilie 2002 încheiat cu pârâta.
în motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că pârâta nu și-a onorat obligația de plată a facturilor emise la scadență, astfel s-au calculat penalitățile prevăzute în art. 14 al contractului sus-menționat.
Judecătoria Mangalia, prin sentința nr. 662 din 20 aprilie 2004 a respins acțiunea reclamantei ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală.
Prin aceeași sentință a fost respinsă excepția lipsei unui interes legitim în promovarea acțiunii, excepție invocată de către pârâtă.
Prima instanță a reținut în considerentele sentinței că potrivit protocolului depus de către reclamantă la dosarul cauzei, rezultă că reclamanta a fost supusă procedurii divizării, iar societățile desprinse au preluat toate drepturile și obligațiile societății divizate.
Față de împrejurarea că SC N.O. SA a încheiat un contract de comision cu societățile desprinse ca urmare a divizării, contract ce prevedea derularea contractelor de prestări servicii turistice încheiate anterior divizării, instanța de fond a apreciat că aceasta nu-i conferă acesteia calitatea procesuală activă în speță.
Față de admiterea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei și a soluției pronunțare, a fost respinsă și excepția lipsei de interes.
Sentința a fost confirmată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială care, prin decizia nr. 260/ COM din 6 septembrie 2004 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta SC N.O. SA Neptun.
Instanța de apel a analizat criticile aduse sentinței care vizau nelegalitatea admiterii excepției lipsei calității procesuale active în condițiile în care, ca urmare a înregistrării celor 25 de societăți comerciale cu personalitate juridică distinctă, rezultate ca urmare a procedurii de privatizare în baza Legii nr. 137/2002, reclamanta a încheiat cu fiecare dintre acestea contracte de comision, urmând ca toate contractele de prestări servicii turistice în derulare să se desfășoare prin A.T.N., încasarea sumelor de bani efectuându-se de către SC N.O. SA. Pe de altă parte, potrivit art. 969 C. civ., contractul a fost încheiat între reclamantă și pârâtă, iar derularea acestuia și după privatizare, s-a făcut tot de către reclamantă.
Ca și prima instanță, în considerentele deciziei, instanța de apel a reținut că potrivit protocoalelor de predare primire încheiate la 18 iunie 2002, între reclamantă și societățile ce au rezultat din divizare, obligațiile și drepturile acesteia au fost preluate de către societățile rezultante, contractul de comision încheiat între părți îndreptățind reclamanta doar la încasarea unui comision ca urmare a activității de prestări servicii turistice.
împotriva deciziei pronunțată în apel a declarat recurs reclamanta SC N.O. SA Neptun, care a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 alin. (8), (9) și (10) C. proc. civ. și a solicitat ca în fond, după admiterea recursului să se admită acțiunea față de pârâtă.
Prima critică formulată de recurentă este o reiterare a motivelor de apel, restul susținerilor fiind critici de fond.
Astfel, recurenta susține că în mod greșit instanțele au apreciat cu privire la legitimarea sa procesuală, interpretând în mod eronat cuprinsul clauzelor protocoalelor întocmite între reclamantă și cele 25 de societăți distincte rezultate în urma divizării ca efect al privatizării reclamantei în baza Legii nr. 137/2002.
Instanțele în mod greșit au interpretat natura contractului de comision intervenit între reclamantă și cele 25 de societăți rezultante, în realitate contractele încheiate anterior privatizării s-au derulat prin A.T.N., iar reclamanta a fost cea care a încasat sumele de bani provenite din desfășurarea acestor contracte.
Recursul nu este fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, rezultă că reclamanta a fost supusă procesului de privatizare în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 137/2002. Ca urmare a procesului de divizare intervenit, au rezultat 25 de societăți comerciale distincte ce au preluat drepturile și obligațiile societății divizate, în speță societatea reclamantă.
Conform protocoalelor de predare-primire încheiate între societatea divizată și societățile rezultate, la pct. 14 este prevăzut în mod expres că "derularea contractelor de prestări servicii încheiate de SC N.O. SA cu partenerii interni și externi ai convențiilor sau a altor acțiuni (și contractul în speță) se desfășoară pentru sezonul estival 2002 prin A.T.N., în baza unui contract de comision încheiat între SC N.O. SA și societatea rezultată din divizare".
Potrivit dispozițiilor art. 405 C. com., "comisionul are ca obiect tratarea de afaceri comerciale de către comisionar în socoteala comitentului", de unde rezultă că societatea reclamantă, în calitate de comisionar avea prerogativa de a derula contractele încheiate anterior divizării, în nume propriu, dar pe seama comitentului, societatea rezultată din divizare, în schimbul unui comision.
Astfel, reclamanta în virtutea calității de comisionar are obligația de a executa un mandat încredințat de comitent, de a da socoteală asupra îndeplinirii mandatului și de a-și îndeplini obligațiile cu bună credință, în schimbul unui comision.
Odată cu semnarea protocoalelor de predare-primire între reclamantă și societățile rezultate ca urmare a divizării au fost transmise toate drepturile și obligațiile reclamantei inclusiv cele ce decurg din contractele încheiate anterior divizării. Mai mult, ca efect al divizării societatea divizată își încetează existența, astfel că nu mai poate fi reținută susținerea recurentei conform căreia în relațiile cu terții acționează ca și comisionar pentru a beneficia de prerogativa acordată de dispozițiile art. 406 C. com., privind calitatea de debitor.
Astfel în mod corect, instanțele au stabilit că reclamanta nu avea legitimare procesuală activă în speță și în considerarea dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., înalta Curte a respins recursul declarat de reclamanta SC N.O. SA Neptun, ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4159/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3559/2005. Comercial → |
|---|
