ICCJ. Decizia nr. 3986/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, la data de 5 mai 2003 sub nr. 3317, reclamanta SC S.C.P. SA, a chemat în judecată pe pârâta SC T.G. SRL, solicitând ca în baza sentinței civile ce se va pronunța să se constate rezoluțiunea parțială a contractului de vânzare cumpărare, încheiat între SC S.C.P. SA și SC T.G. SRL și obligarea pârâtei la restituirea sumei de 354.169.313 lei, reprezentând contravaloarea mărfii livrate de reclamantă și penalitățile de întârziere aferente, cu cheltuieli de judecată.
în motivarea cererii se arată că în baza contractului de vânzare cumpărare, pârâta i-a livrat reclamantei marfă în valoare de 326.688.522 lei dar a emis facturi pentru suma de 554.288.828 lei, sumă achitată de reclamantă, astfel că pârâta datorează suma de 213.881.192 lei contravaloare marfă nelivrată la care se adaugă penalitățile de întârziere aferente.
Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 3170/ C din 2 septembrie 2003 a admis excepția prematurității acțiunii și a respins acțiunea formulată de reclamanta SC S.C.P. SA, în contradictoriu cu pârâta SC T.G. SRL.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că reclamanta nu a făcut dovada convocării pârâtei pentru conciliere, lipsind confirmarea primită de către pârâtă a textului convocării.
împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta SC S.C.P. SA, invocând aplicarea greșită a prevederilor art. 7201C. proc. civ., față de efectuarea concilierii atât la sediul pârâtei cât și la domiciliul asociatului unic dar din ambele locuri notificările au fost returnate cu mențiunea "destinatar necunoscut". Reclamanta a arătat că schimbarea sediului societății pârâte nu este în culpa recurentei, dovada neprezentării la conciliere constituind un element de apreciere a relei credințe a pârâtei. Invocarea neîndeplinirii procedurii prealabile echivalează cu refuzul accesului liber la justiție reglementat de art. 21 din Constituție și art. 6 din Convenția Europeană a drepturilor omului.
Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 37/ Ap din 18 decembrie 2003 a respins apelul reclamantei.
în motivarea soluției instanța de apel a reținut că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor imperative ale art. 7201C. proc. civ.
Acțiunea reclamantei este o cerere comercială evaluabilă în bani, iar potrivit dispozițiilor art. 6 lit. b) din ordinul nr. 760/1999 este necesară efectuarea concilierii prevăzute de art. 7201C. proc. civ.
Deși reclamanta a inițiat procedura de conciliere dar prin returnarea adreselor rezultă că nu s-a realizat confirmarea primirii actului în condițiile impuse de art. 7201C. proc. civ., iar singura modalitate de realizare a procedurii de conciliere în cazul returnării convocării cu mențiunea "destinatar necunoscut" era publicarea convocării într-un ziar de circulație potrivit art. 95 C. proc. civ., ceea ce nu s-a realizat.
împotriva acestei din urmă hotărâri, reclamanta a declarat recurs, reiterând criticile formulate în apelul declarat împotriva hotărârii primei instanțe.
Recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Cererea de chemare în judecată investită de instanță cu soluționarea situației litigioase care l-a determinat pe reclamant să apeleze în justiție la primirea cererii spre soluționare între altele, instanța de judecată este obligată a stabili obiectul și valoarea acesteia și a se pronunța în limitele sesizării prin hotărârea care trasând irevocabil situația litigioasă dedusă spre soluționare, constituie finalitatea activității judiciare căreia îi dă în acest mod substanță și justificare.
Sarcina soluționării cauzelor civile fiind încredințată autorității judiciare, aceasta are obligația de a pronunța hotărâri care să constituie o soluționare justă și principală a litigiilor spre a garanta pacea socială într-o societate democratică.
în vederea realizării acestui deziderat, prin art. 129 C. proc. civ., judecătorului i-a fost conferit rolul activ.
Examinând cauza prin prisma criticilor formulate în contextul arătat, se constată că prin hotărârile atacate, instanțele nu au dat eficiență principiului rolului activ, în componentele privind obligația de a pune în dezbaterea părților din oficiu împrejurările de fapt sau de drept care determinând precis obiectul cauzei ar putea conduce la dezlegarea cauzei, chiar dacă acestea nu au fost menționate expres de părți și de a ordona din oficiu administrarea dovezilor necesare soluționării cauzei.
Astfel din conținutul cererii de chemare în judecată rezultă că reclamanta SC S.C.P. SA, a chemat în judecată pe pârâta SC T.G. SRL, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța instanța să constate rezoluțiunea parțială a contractului de vânzare cumpărare, încheiat între reclamantă și pârâtă și obligarea pârâtei la plata sumei de 359.169.313 lei ca o consecință a acestei rezoluțiuni parțiale prin urmare dispozițiile art. 7201C. proc. civ., nu se puteau aplica în această speță.
Prin urmare, atât instanța de fond cât și instanța de apel au admis în mod greșit excepția prematurității acțiunii și au respins acțiunea reclamantei.
Mai mult decât deși reclamanta a făcut dovada respectării dispozițiilor art. 94-95 C. proc. civ., în ceea ce privește comunicarea actelor de procedură când aceasta nu se poate realiza întrucât reclamantul nu a izbutit să afle domiciliul pârâtului, atât instanța de fond cât și instanța de apel nu au ținut cont de actele depuse la dosarul cauzei.
în consecință, pentru considerentele arătate, Curtea a admis recursul declarat de reclamantă, a casat decizia atacată și sentința nr. 170/ C din 2 septembrie 2003 a Tribunalului Brașov, secția comercială și de contencios administrativ și a trimis cauza Tribunalului Brașov în vederea rejudecării cauzei pentru motivele arătate.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3559/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3881/2005. Comercial → |
|---|
