ICCJ. Decizia nr. 3948/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3948/2005
Dosar nr. 10886/2004
Şedinţa de la 28 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introductivă de instanţă, înregistrată la Tribunalul Buzău la data de 22 iulie 2003, sub nr. 2851/2003, reclamanta A.A.I., a solicitat în contradictoriu cu pârâta A.D.S., să se constate că nu a intervenit rezilierea contractului de concesiune din 16 noiembrie 2000, încheiat cu pârâta nefiind întrunite condiţiile prevăzute de art. 5.5 şi 4.1 din contract pentru a opera această sancţiune; a mai solicitat reclamanta, ca pe cale de ordonanţă preşedinţială să se dispună suspendarea licitaţiei cu plic închis organizată de pârâtă în vederea concesionării suprafeţei de teren de 2.572 ha situate în localitatea Verguleasa, judeţul Buzău, până la soluţionarea prezentei cereri.
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, reclamanta A.D.S. a solicitat în contradictoriu cu pârâta A.A.I., obligarea acesteia la plata sumei de 9.668.667 lei, reprezentând redevenţă neachitată la termenele scadente, penalităţi de întârziere şi T.V.A. datorate de pârâtă în baza contractului de concesiune din 16 noiembrie 2000; totodată reclamanta a mai solicitat să se constate rezilierea contractului de concesiune din 16 noiembrie 2000, conform pactului comisoriu de gradul 3 prevăzut la art. 5.5 din contract şi obligarea pârâtei la plata penalităţilor datorate până la stingerea debitului potrivit art. 5.4 din contractul de concesiune.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa comercială nr. 9965 din data de 1 septembrie 2003, declină competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău, constatând că prin art. 10.1 din contractul de concesiune părţile au convenit sub aspectul competenţei teritoriale, ca soluţionarea litigiilor decurgând din executarea contractului, să aparţină instanţei în circumscripţia căreia se află terenul ce face obiectul concesiunii.
La Tribunalul Buzău, cauza a fost înregistrată sub nr. 3301/2003, iar prin Încheierea din data de 14 noiembrie 2003 instanţa a dispus conexarea cauzei la acţiunea ce face obiectul dosarului nr. 2851/2003, constatând că între cele două cauze există o strânsă legătură.
Asupra cererii de ordonanţă preşedinţială, reprezentând pct. 2 al petitului acţiunii reclamantei A.A.I., tribunalul prin Încheierea din 5 august 2003, a hotărât suspendarea licitaţiei cu plic închis organizată de A.D.S., în vederea concesionării terenului din localitatea Verguleasa, până la soluţionarea litigiului privind rezilierea contractului de concesiune convenit de cele două părţi.
Prin sentinţa nr. 534 pronunţată la data de 19 mai 2004, Tribunalul Buzău, secţia comercială şi de contencios administrativ, admite cererea principală formulată de reclamanta, pârâtă A.A.I., constată că nu a intervenit rezilierea contractului de concesiune din 16 noiembrie 2000, şi respinge cererea conexă formulată de pârâta – reclamantă A.D.S.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că potrivit art. 4.1. alin. (2) din contractul de concesiune încheiat între reclamantă în calitate de concesionar şi pârâtă în calitate de concedent, redevenţa – echivalentul în lei a 470 kg grâu stas 813/68/ha anual pentru arabil, vii, livezi şi 445 kg grâu stas 813/68/ha anual pentru păşuni, se stabileşte după cotaţia grâului la B.R.M., în momentul plăţii. Ca, începând cu al II-lea trimestru al anului 2001, B.R.M., nu a mai avut cotaţie la grâu, situaţie în care concedentul a calculat redevenţa după cotaţia grâului la B.L., criteriu stabilit unilateral.
Referitor la cererea conexă, instanţa constată că este neîntemeiată, în condiţiile în care neexecutarea obligaţiilor concesionarei de plată a redevenţei, nu se datorează culpei acesteia, iar concedenta, A.D.S., nu a acceptat negocierea altor criterii pentru stabilirea plăţii redevenţei în absenţa cotaţiei grâului la B.R.M.
Criticând soluţia adoptată de prima instanţă, atât în ce priveşte cererea principală cât şi cea conexă, pârâta - reclamantă A.D.S. a declarat apel, invocând motive de netemeinicie şi nelegalitate şi solicitând încuviinţarea unei expertize contabile care să stabilească preţul redevenţei.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 689 pronunţată la data de 30 septembrie 2004, respinge ca nefondat apelul pârâtei, reclamante A.D.S.
Curtea de Apel reţine în considerentele deciziei că, cererea de suplimentare a probatoriului este neîntemeiată, deoarece apelanta nu a solicitat în faţa instanţei de fond, încuviinţarea probei cu expertiză contabilă, iar prin efectuarea acesteia în calea de atac a apelului s-ar încălca un grad de jurisdicţie.
Referitor la inadmisibilitatea acţiunii în constatare formulate de reclamantă, curtea de apel constată că potrivit art. 111 C. proc. civ., reclamanta este îndreptăţită să solicite constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept. Totodată, curtea de apel reţine că apelanta concedentă a refuzat să negocieze clauza privind preţul redevenţei, în condiţiile în care prevederile contractuale de stabilire a redevenţei deveniseră inoperante, iar trimiterea la cotaţia bursieră de la Londra, drept criteriu de stabilire a preţului redevenţei, neputând opera în lipsa acordului concesionarei.
În contra acestei decizii, pârâta - reclamantă A.D.S., a declarat, în termen legal recurs, solicitând casarea deciziei şi trimiterea cauzei la Curtea de Apel pentru spre rejudecare în condiţiile efectuării expertizei solicitate.
Invocând ca motiv de casare, art. 304 pct. 9 C. proc. civ., când hotărârea pronunţată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, recurenta susţine următoarele, în argumentarea criticilor formulate:
- instanţa de apel a respins în mod neîntemeiat cererea de completare a probatoriului cu o expertiză de specialitate financiar – contabilă, având ca obiectiv stabilirea cuantumului redevenţei datorate;
- acţiunea principală formulată de reclamanta pârâtă este inadmisibilă având în vedere subsidiaritatea acţiunii în constatare faţă de cea în realizare;
- calcularea redevenţei după cotaţia bursieră de la Londra se impunea urmare aplicării principiului interpretării sistematice a clauzelor contractuale, în condiţiile în care în art. 7.13.2.1. din contract referitor la realizarea investiţiilor s-a stabilit echivalentul în lei a 257.040 kg grâu /an la cotaţia bursieră de la Londra;
- concesionarea prin corespondenţa adresată concendentei nu a avansat nici o propunere concretă privind modul de calcul al redevenţei, astfel că nu poate fi considerată de bună credinţă, cum greşit au reţinut instanţele.
Recursul este fondat, pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., hotărârea instanţei de apel este nelegală pentru considerentele ce urmează:
1. În condiţiile în care criteriul stabilit de părţi în contractul de concesiune încheiat, referitor la preţul redevenţei, a devenit inoperabil, prin lipsa cotaţiei la B.R.M. a grâului, iar părţile nu au reuşit pe cale amiabilă să stabilească alte modalităţi de calcul al redevenţei, litigiul ivit între ele în legătură cu acest aspect, trebuia soluţionat de instanţă cu respectarea art. 129 C. proc. civ.
Ori, instanţa prin Decizia adoptată nu a soluţionat chestiunea litigioasă dintre părţi, încălcându-şi astfel, îndatorirea de a stărui prin toate mijloacele legale soluţionarea corectă şi legală a cauzei.
2. Încuviinţarea unei expertize financiar – contabile pentru stabilirea cuantumului redevenţei şi a modului de calcul, se impunea, a fi ordonată, în vederea soluţionării pe fond a litigiului.
3. Respingând proba cu expertiză solicită de concedenta – apelată, cu motivarea imposibilităţii solicitării ei pentru prima dată în apel, instanţa a încălcat dispoziţiile art. 295 art. (2) C. proc. civ., ignorând caracterul esenţialmente devolutiv al apelului.
Prin urmare, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., va admite recursul şi va casa Decizia atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel în vederea administrării probei cu expertiză financiar – contabilă, pentru stabilirea cuantumului şi a modalităţilor de calcul al redevenţei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta A.D.S. Bucureşti, împotriva deciziei nr. 689 din 30 septembrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza pentru spre rejudecare, la Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 28 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3945/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3949/2005. Comercial → |
|---|
