ICCJ. Decizia nr. 3950/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3950/2005
Dosar nr. 10905/2004
Şedinţa de la 28 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 10575 din 6 iunie 2002, Judecătoria Timişoara a declinat competenţa de soluţionare a litigiului în favoarea Tribunalului Timiş, privind cererea formulată de reclamanta SC C.P. SA, în contradictoriu cu pârâtele SC M.I. SRL şi SC C.L. SRL Timişoara.
Tribunalul Timiş, investit cu soluţionarea acţiunii în evacuare necondiţionată a pârâtei, prin sentinţa nr. 2/ PI din 8 ianuarie 2003, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta SC C.P. SA şi a dispus ca pârâta SC M.I. SRL Timişoara să evacueze toneta metalică şi cele două maşini situate în Timişoara, de pe terenul proprietatea reclamantei, înscris în C.F. Timişoara, obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 3.075.000 lei, cheltuieli de judecată. A respins în rest pretenţiile reclamantei.
Pentru a se pronunţa astfel, Tribunalul a reţinut că reclamanta a anexat contractul de închiriere încheiat cu pârâta SC M.I. SRL în 1997 pentru 5 ani, expirat la data de 1 mai 2002, acte şi documente din care rezultă că este proprietara terenului pe care se află amplasată toneta în litigiu şi sunt amplasate cele două maşini, aspecte necontestate de către pârâte, care susţin că au un drept de folosinţă asupra terenului aferent tonetei, cu referire şi la gararea maşinilor, întrucât sunt beneficiarele unui schimb imobiliar şi proprietare asupra unor clădiri cu terenul aferent, nefiind efectuată ieşirea din indiviziune, prin stabilirea cotelor părţi, respectiv.
Pârâta SC C.L. SRL Timişoara prin întâmpinare solicită respingerea acţiunii pentru lipsă de obiect faţă de ea, întrucât toneta aparţine pârâtei 1.
Pârâta 1 în întâmpinare solicită respingerea acţiunii având în vedere că deţine în mod legal toneta şi terenul aferent în urma încheierii unui contract, astfel că terenul aferent tonetei aparţine pârâtei 2 cu drept de folosinţă.
Prin precizările depuse la dosar reclamanta reiterează motivaţia din acţiunea iniţială şi solicită admiterea acesteia aşa cum a fost formulată, arătând că deşi există un contract între cele două pârâte, acesta nu îi este opozabil.
S-a mai reţinut că aşa cum rezultă din C.F. Timişoara, anexat la dosar, dreptul de proprietate asupra terenului aferent tonetei şi garării maşinilor aparţine reclamantei care este proprietatea parcelei top din care face terenul respectiv. Se constată că, contractul iniţial de închiriere între reclamantă şi pârâta 2 este expirat şi nu poate fi considerat valabil, nefiind reînnoit, astfel că în speţă, contractul încheiat între pârâte este lovit de nulitate şi nu poate constitui titlu. Întrucât terenul pe care se află amplasată toneta şi cele două maşini, constituie proprietatea reclamantei, acţiunea sa privind evacuarea necondiţionată este întemeiată faţă de pârâta SC M.I. SRL Timişoara, care este proprietara tonetei, cu referire la cele două maşini garate, însă faţă de pârâta 2 nu poate fi admisibilă, întrucât aceasta nu are calitate procesuală pasivă.
Împotriva acestei soluţii au declarat recurs reclamanta SC C.P. SA Timişoara şi pârâta SC M.I. SRL Timişoara, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia nr. 371/ R din 31 martie 2003, a admis recursurile şi a dispus trimiterea cauzei la aceiaşi instanţă, Tribunalul Timiş, pentru soluţionarea cererii de chemare în judecată a pârâtei SC C.L. SRL, pe fondul cauzei, fiind înlăturată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive. A fost respinsă cererea de chemare în judecată faţă de pârâta SC M.I. SRL, pentru evacuare, ca nefondată.
În considerentele acestei decizii, instanţa de judecată a reţinut că în mod greşit prima instanţă a reţinut că, contractul de închiriere asupra tonetei din litigiu, intervenit între cele două pârâte este lovit de nulitate şi nu poate constitui titlu valabil, întrucât instanţa nu a fost investită cu o astfel de cerere, contractul de închiriere fiind valabil încheiat.
Curtea a mai reţinut că prima instanţă nu a intrat în cercetarea fondului în ceea ce o priveşte pe pârâta SC C.L. SRL Timişoara, pronunţându-se pe excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acestei pârâte, deşi la dosar au fost depuse probe din care rezultă că această pârâtă este proprietara tonetei a cărei evacuare se solicită.
În ceea ce priveşte recursul declarat de pârâta SC M.I. SRL, s-a reţinut că recursul este nefondat, având în vedere că pârâta deţine toneta în litigiu în baza unui contract de închiriere valabil încheiat cu pârâta SC C.L. SRL.
Tribunalul Timiş, reînregistrând cauza, după casare, prin sentinţa din 22 septembrie 2003, a respins cererea formulată de SC C.P. SA, împotriva pârâtei SC C.L. SRL Timişoara, ca fiind lipsită de obiect.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că atât în cererea introductivă depusă în dosarul nr. 9854/2002 al Judecătoriei Timişoara cât şi în precizarea făcută în dosarul nr. 7637/2002 al Tribunalului Timiş, reclamanta solicită evacuarea pârâtei SC M.I. SRL. Petitele cuprinse în cerere se referă generic la faptul că pârâta SC C.L. SRL nu are vreun drept de proprietate sau de folosinţă asupra terenului dar în concret se solicită doar ca pârâta SC M.I. SRL să evacueze toneta şi cele două maşini amplasate pe terenul proprietatea reclamantei.
Deşi prin cererea de recurs reclamanta recurentă face trecerea în revistă a „jonglării cu contracte de închiriere şi de vânzare – cumpărare încheiate între ele privind toneta" pentru a face dovada faptului că şi SC C.L. SRL are calitate procesuală pasivă în cauză, fapt ce rezultă din adresele O.R.C., având aceiaşi patroni, nu formulează nici un petit faţă de această pârâtă.
În raport de această argumentare, instanţa de judecată, în fond, după casare a respins cererea reclamantei.
Apelul declarat de reclamanta SC C.P. SA Timişoara, împotriva acestei sentinţe a fost admis prin Decizia nr. 1 din 15 ianuarie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ. A fost anulată sentinţa şi în consecinţă admisă acţiunea reclamantei, dispunându-se evacuarea necondiţionată a pârâtei SC C.L. SRL, de pe terenul situat în Timişoara, Calea Torontalului, înscris în C.F. Timişoara, respinsă acţiunea faţă de pârâta SC M.I. SRL.
Curtea de Apel Timişoara, a reţinut în motivarea acestui soluţii că din probatoriul administrat în cauză a rezultat faptul că reclamanta SC C.P. SA este titulara dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, iar o porţiune din acest teren, în suprafaţă de 25,56 m.p. reclamanta a închiriat-o pe o perioadă de 5 ani, respectiv până la data de 1 mai 2002, pârâtei SC M.I. SRL.
Anterior acestei date, pârâta SC M.I. SRL a închiriat pârâtei SC C.L. SRL acelaşi teren, pe o perioadă de 5 ani, începând cu 1 aprilie 2002. Ori, aşa cum rezultă din actele dosarului, termenul de închiriere în ceea ce o priveşte pe pârâta SC M.I. SRL a expirat la 1 mai 2002, dată după care el nu a mai fost prelungit, iar contractul de închiriere încheiat cu o lună înaintea datei expirării, între cele două pârâte, nu-i este opozabil reclamantei, aceasta neputând dispune de proprietatea altuia, în lipsa unui titlu legal.
S-a mai argumentat că în mod greşit prima instanţă a reţinut că reclamanta nu a formulat nici un petit faţă de pârâta SC C.L. SRL, în condiţiile în care prin precizarea de acţiune aflată la dosar, reclamanta menţionează că solicită evacuarea ambelor pârâte.
În ceea ce priveşte recursul formulat de reclamantă aceasta a solicitat modificarea sentinţei, în sensul de a dispune evacuarea doar a pârâtei SC C.L. SRL, care în prezent foloseşte spaţiul în discuţie.
Pentru aceste considerente, Curtea de Apel Timişoara a admis apelul reclamantei, a anulat sentinţa atacată şi pe cale de consecinţă a admis acţiunea civilă, dispunând evacuarea necondiţionată a pârâtei SC C.L. SRL de pe terenul în litigiu.
Prin încheierea nr. 8321 din 17 noiembrie 2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a scos de pe rol cauza privind dosarul nr. 3940/2004 al acestei secţii având ca obiect recursul declarat de pârâta SC C.L. SRL şi a trimis dosarul secţiei comerciale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu motivarea că natura cauzei nu se circumscrie în sfera de aplicare a Legii 29/1990, fiind comercială.
Recursul declarat de pârâta SC C.L. SRL, împotriva deciziei nr. 1 din 15 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Timişoara, a fost înregistrat de secţia comercială, sub nr. 10905/2005.
Recurenta pârâtă şi-a întemeiat cererea pe prevederile art. 304 pct. 6 şi 9 C. proc. civ.
Critica deciziei recurate, în temeiul pct. 6 al art. 304 C. proc. civ., se referă la faptul că atât în cererea introductivă cât şi în precizarea de acţiune, reclamanta SC C.P. SA a solicitat evacuarea pârâtei SC M.I. SRL şi nu a societăţii recurente, chemarea acesteia în judecată rezumându-se doar la "opozabilitate", împrejurare pe care instanţa de apel a interpretat-o greşit, reţinând că reclamanta a formulat un petit de evacuare şi asupra societăţii recurente.
În temeiul pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., recurenta pârâtă arată că în mod greşit instanţa a dispus evacuarea acesteia de pe teren, întrucât deţine un drept de folosinţă asupra unei suprafeţe de 138/2247 m.p., înscris în C.F. Timişoara, neindividualizat faptic.
Pentru aceste două critici, recurenta pârâtă a solicitat admiterea recursului, instanţa acordând mai mult decât s-a cerut pe de o parte, iar pe de altă parte au fost greşit aplicate dispoziţiile legale.
Recursul este nefondat şi va fi respins pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Din examinarea actelor dosarului, Curtea reţine că primul motiv de recurs este lipsit de temei, având în vedere că în mod corect instanţa de apel a pronunţat soluţia evacuării pârâtei SC C.L. SRL, dat fiind împrejurarea că reclamanta prin precizările la acţiune aflate la dosar, a solicitat evacuarea ambelor pârâte şi nu cum susţine recurenta, că SC C.L. SRL ar fi fost chemată în judecată doar pentru "opozabilitate". Corect s-a reţinut că această pârâtă foloseşte spaţiul în litigiu, în lipsa unui titlu valabil, în raport de data expirării contractului de închiriere între reclamantă şi pârâta SC M.I. SRL.
Prin urmare, instanţa de apel nu a acordat mai mult decât s-a cerut, petitul împotriva pârâtei recurentă rezultând fără dubiu din precizarea de acţiune de care s-a făcut vorbire.
În ceea ce priveşte al doilea motiv de recurs, întemeiat pe prevederile pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., Curtea reţine că nici acesta nu este fondat.
Prin acţiunea de chemare în judecată, precizată ulterior reclamanta a solicitat evacuarea necondiţionată a ambelor pârâte de pe terenul proprietatea reclamantei, înscris în cartea funciară Timişoara, în suprafaţă de 2331 m.p. (dosar 9854/2002, Judecătoria Timişoara).
Prin Decizia instanţei de apel, în al doilea ciclu procesual, s-a stabilit că evacuarea de pe terenul proprietatea reclamantei priveşte doar pârâta SC C.L. SRL aceasta ocupând fără titlu valabil terenul în litigiu.
Din actele dosarului rezultă că dreptul de folosinţă asupra unei cote înscrise, invocat de recurenta pârâtă nu priveşte terenul ocupat de tonetă şi cele două maşini, aşa cum rezultă din înscrisul aflat la dosarul Judecătoriei Timişoara.
Prin urmare, susţinerea recurentei în sensul că instanţa de apel a aplicat greşit dispoziţiile legale, prin ignorarea probelor produse de recurentă nu este fondată.
Aşa fiind, Curtea, faţă de considerentele ce preced, în temeiul art. 312 teza 2 C. proc. civ., va respinge recursul declarat pârâta SC C.L. SRL Timişoara, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC C.L. SRL Timişoara, împotriva deciziei nr. 1 din 15 ianuarie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 28 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3949/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3951/2005. Comercial → |
|---|
