ICCJ. Decizia nr. 3949/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3949/2005
Dosar nr. 10889/2004
Şedinţa de la 28 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1712 din 31 iulie 2003, Tribunalul Dâmboviţa a admis acţiunea formulată de reclamantele R.B.G.O.M.D. şi R.B.G.J.E.I.D. Iugoslavia şi a obligat-o pe pârâta SC S.E. Fieni la plata sumei de 56.159,44 dolari S.U.A. în echivalent în lei la cursul de schimb de la data plăţii reprezentând contravaloare marfă, respingând excepţia privind lipsa calităţii procesuale active a reclamantelor invocată de pârâtă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut pe baza probelor administrate că, în executarea contractului de vânzare – cumpărare, conform facturii din 24 martie 2000, reclamantele au livrat marfă contractată ce a fost recepţionată de pârâtă conform declaraţiei vamale din 24 martie 2000, situaţie în care aceasta datorează preţul convenit de 56.159,44 dolari S.U.A. în echivalent în lei la cursul de schimb de la data plăţii.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială, prin Decizia nr. 3561 din 30 octombrie 2003, a admis recursul declarat de pârâta SC S.E., împotriva sentinţei pe care a casat-o şi a trimis cauza spre rejudecare, deoarece cu încălcarea dreptului la apărare instanţa s-a pronunţat şi pe fondul pricinii deşi a rămas în pronunţare numai pe excepţia lipsei calităţii procesuale active, ocazie cu care urmează să se analizeze şi dacă acţiunea a fost promovată în termenul de prescripţie prevăzut de art. 3 din decretul nr. 167/1958.
În fond după casare, Tribunalul prin sentinţa nr. 71 din 16 ianuarie 2004, admiţând excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocată de pârâtă a respins acţiunea pe acest temei.
În considerentele sentinţei se arată că în raport de data de 24 martie 2000, când s-a emis factura şi s-a trimis marfa către pârâtă, acţiunea ce a fost introdusă la 9 mai 2003 este prescrisă, conform cu prevederile decretului nr. 167/1958, soluţia ce se menţine chiar dacă dreptul la acţiune s-ar fi născut la 24 aprilie 2000, dată până care trebuia achitat preţul mărfii.
Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei a fost respins de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială, prin Decizia nr. 683 din 23 septembrie 2004, în care s-a reţinut că factura s-a întocmit la 18 martie 2000 şi în cuprinsul ei nu s-a menţionat termenul de 60 zile, iar cererea de chemare în judecată fiind introdusă la 21 aprilie 2003, dreptul la acţiune este prescris chiar dacă prin contract s-a prevăzut un termen de plată de 30 de zile.
În contra deciziei reclamantele au declarat recurs solicitând casarea acesteia şi trimiterea cauzei pentru soluţionare pe fond.
Recurenta critică Decizia pentru greşita aplicare a prevederilor decretului nr. 167/1958, deoarece dreptul la acţiune s-a născut nu la data emiterii facturii, ci la expirarea termenului contractual stipulat pentru plata preţului, acţiunea fiind promovată în termen.
Intimata a depus întâmpinare la dosar prin care a solicitat respingerea recursului şi menţinerea deciziei atacate, deoarece termenul de prescripţie a început să curgă la 18 martie 2000, când s-au emis facturile din 24 martie 2000, în care s-a menţionat un termen de plată de 60 zile nefiind menţionată în nici unul din actele vamale.
Recursul este fondat.
Prin acţiunea formulată, reclamantele au solicitat obligarea pârâtei la plata preţului mărfii livrate în temeiul contractului încheiat în ianuarie 2000.
Cum în art. 5 din contract s-a stipulat că plata livrărilor se va efectua prin virament în contul vânzătorului în 30 zile de la recepţia mărfii în Fieni, momentul începerii cursului prescripţiei trebuia stabilit, conform art. 7 alin. (3) din decretul nr. 167/1958, la expirarea termenului.
Drept urmare, dreptul la acţiune nu era prescris la 21 aprilie 2003, data promovării cererii de chemare în judecată, acesta impunându-se la 24 aprilie 2000, respectiv la 30 zile de la data de 24 martie 2000, când marfa a fost recepţionată în vamă.
Aşa fiind, Înalta Curte va admite recursul declarat, va casa Decizia atacată, va trimite apelul împotriva sentinţei pe care o va anula şi evocând fondul va trimite cauza la Curtea de Apel pentru soluţionarea lui.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantele R.B.G.O.M.D. şi R.B.G.J.E.I.D., ambele societăţi cu sediu ales la cabinet avocat M.Z., împotriva deciziei nr. 683 din 23 septembrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează Decizia atacată, în sensul că admite apelul declarat de reclamante, împotriva sentinţei nr. 71 din 16 ianuarie 2004 a Tribunalului Dâmboviţa, pe care o anulează şi trimite cauza, Curţii de Apel Ploieşti, pentru soluţionarea în fond a pricinii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 28 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3948/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3950/2005. Comercial → |
|---|
