ICCJ. Decizia nr. 3959/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3959/2005
Dosar nr. 871/2005
Şedinţa de la 28 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introductivă de instanţă, înregistrată la data de 17 februarie 2004 la Tribunalul Hunedoara, reclamanta A.P.A.P.S., actualmente A.V.A.S., a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul I.I., obligarea acestuia la efectuarea investiţiei de mediu în societatea privatizată SC A. SA Deva, cu termen scadent la 29 februarie 2001, astfel cum s-a convenit prin contractul de vânzare – cumpărare acţiuni. Totodată reclamanta a solicitat şi obligarea pârâtului la plata de daune cominatorii de un milion lei pentru fiecare zi de întârziere de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la executarea obligaţiei de efectuare a investiţiei.
Prin sentinţa nr. 1305/ CA pronunţată la data de 21 mai 2004, Tribunalul Hunedoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, respinge acţiunea reclamantei, reţinând în considerentele sentinţei că pârâtul a realizat investiţia asumată prin contractul de vânzare – cumpărare acţiuni din 29 februarie 2000, conform înscrisurilor depuse de acesta respectiv autorizaţie de mediu, acte de recepţie, contracte şi chitanţe.
Pe de altă parte, instanţa constată că aceiaşi concluzie a realizării investiţiei asumate de pârât, a fost reţinută cu autoritate de lucru judecat prin Decizia civilă nr. 1555 din 8 septembrie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia.
Criticând sentinţa fondului pentru nelegalitate şi netemeinicie, reclamanta a declarat apel, susţinând în esenţă că pârâtul nu a transmis autorităţii implicate în privatizare, documentele justificative, legal întocmite, din care să rezulte realizarea investiţiei de mediu, încălcând dispoziţiile art. 6 din HG nr. 489/2003, pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a OG nr. 25/2002, iar în ce priveşte autoritatea de lucru judecat aceasta nu operează nefiind îndeplinită condiţia triplei identităţi prevăzută de art. 1201 C. civ.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia civilă nr. 286 pronunţată la 19 noiembrie 2004, respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantă.
Confirmând hotărârea primei instanţe, Curtea de Apel a reţinut că pârâtul şi-a îndeplinit obligaţia asumată prin contract privind realizarea investiţiei de mediu în societatea privatizată, în cauză nefiind aplicabile dispoziţiile OG nr. 25/2002, deoarece la data scadenţei obligaţiei asumate, actul normativ nu era în vigoare.
În contra acestei decizii, reclamanta a declarat, în termen legal, recurs, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, admiterea apelului şi schimbarea sentinţei fondului în sensul admiterii acţiunii introductive de instanţă formulată.
Invocând ca motiv de recurs, dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., hotărârea a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, recurenta, în argumentarea criticilor susţine următoarele:
- instanţele u considerat în mod greşit că dispoziţiile OG nr. 25/2002 aprobată prin Legea nr. 506/2002, cu modificările ulterioare, nu sunt incidente în cauză, deoarece potrivit art. 2 din ordonanţă, prevederile sale se aplică şi contractelor de vânzare cumpărare încheiate cu F.P.S. sau cu A.P.A.P.S., care sunt în derulare, pentru efectele produse de acestea după intrarea ei în vigoare;
- pârâtul nu şi-a îndeplinit obligaţia de a efectua investiţiile de mediu în societatea privatizată, la termenul stipulat în contract (29 februarie 2001), astfel că noile reglementări în materia controlului postprivatizare devin incidente, instituţia publică implicată în privatizare având posibilitatea reanalizării îndeplinirii obligaţiilor asumate, dacă au fost respectate condiţiile legale impuse de dispoziţiile evocate;
- în cauză pârâtul nu a depus confirmarea autorităţii de mediu competentă privind îndeplinirea obligaţiilor de mediu, în speţă I.P.M. Deva, ceea ce echivalează cu o neefectuare a investiţiei, concluzia contrară reţinută de instanţe este greşită, neavând suport legal.
Intimatul I.I., a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, susţinând că dispoziţiile OG nr. 25/2002 nu sunt aplicabile în cauză şi invocând în ce priveşte realizarea investiţiei de mediu asumate Decizia nr. 1555/2003 a Curţii de Apel Alba Iulia, care a statuat cu autoritate de lucru judecat realizarea investiţiei de mediu.
Recursul nu este fondat, pentru considerentele ce urmează:
1. Este adevărat că dispoziţiile OG nr. 25/2002 publicată în M. Of. Partea I nr. 89 din 2 februarie 2002, aprobată prin Legea nr. 506/2002 cu modificările ulterioare, privind controlul post privatizare şi modul de urmărire a executării obligaţiilor asumate de cumpărători în contractele de vânzare – cumpărare de acţiuni deţinute de stat la societăţile comerciale, se aplică şi contractelor de vânzare – cumpărare de acţiuni încheiate anterior, dar care sunt în derulare, pentru efectele produse de acestea după intrarea ei în vigoare.
Ori, ipoteza textului legal evocat nu este îndeplinită în cauză, în condiţiile în care instanţele au statuat că pârâtul şi-a îndeplinit obligaţia de mediu asumată prin contractul de vânzare – cumpărare de acţiuni din 29 februarie 2000, în cursul anului 2001, obţinând autorizaţia de mediu nr. HG din 7 mai 2001, astfel că la data intrării în vigoare a OG nr. 25/2002, contractul îşi produsese efectele convenite.
Cu această precizare şi nuanţare, soluţia adoptată de instanţe este legală.
2. Sub aspectul îndeplinirii investiţiei de mediu de către pârât, în condiţiile asumate prin contract, instanţele au dat eficienţă cuvenită actelor justificative depuse de acesta.
Pe de altă parte, chestiunea litigioasă, a îndeplinirii acestei obligaţii a fost tranşată cu autoritate de lucru judecat prin Decizia civilă nr. 1555 din 8 septembrie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia, care reţine în considerente că pârâtul intimat a făcut dovada realizării obligaţiei de mediu asumate, astfel că nu datorează penalităţile de întârziere cerute.
Este neîndoielnic că autoritatea de lucru judecat se ataşează dispozitivului hotărârii, dar, în privinţa considerentelor, într-o abordare mai nuanţată, se poate concluziona că operează autoritatea de lucru judecat pentru acele considerente în lipsa cărora n-ar fi posibilă înţelegerea dispozitivului, precum şi pentru considerentele care constituie susţinerea dispozitivului.
Ori, prin Decizia nr. 1555/2003, Curtea de apel respingând cererea formulată de reclamanta A.P.A.P.S., împotriva pârâtului pentru plata de penalităţi de întârziere în executarea investiţiei de mediu, reţine prin considerente decisive, care fac corp comun cu dispozitivul că pârâtul şi-a îndeplinit obligaţia asumată.
Prin urmare, chestiunea litigioasă a îndeplinirii obligaţiei de mediu asumată de pârât, a fost tranşată printr-o hotărâre definitivă şi irevocabilă, Decizia civilă nr. 1555/2003 a Curţii de Apel Alba Iulia, iar prin cererea ce face obiectul prezentului dosar, reclamanta tinde să ajungă la adoptarea unei soluţii care să contrazică prima decizie, ceea ce echivalează cu o încălcare a autorităţii de lucru judecat.
Aşa fiind, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti, împotriva deciziei nr. 286 din 19 noiembrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 28 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3956/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3960/2005. Comercial → |
|---|
