ICCJ. Decizia nr. 3989/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3989/2005
Dosar nr. 5593/2004
Şedinţa publică din 29 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 10809/2002, reclamanta SC S. SA Blejoi, în contradictoriu cu pârâţii B.Ş. şi D.M., a solicitat ca, prin sentinţa ce se va pronunţa, aceştia să fie obligaţi în solidar la plata sumei de 1.088.219.660 lei, cu titlu de daune produse societăţii reclamante în perioada în care au avut calitatea de administratori în baza Legii nr. 31/1990.
Prin sentinţa nr. 99 din 23 ianuarie 2004, Tribunalul Prahova, secţia comercială şi contencios administrativ, a anulat ca netimbrată acţiunea, în baza dispoziţiilor art. 20 pct. 3 din Legea nr. 146/1997, constatând că reclamanta deşi a fost încunoştinţată despre obligaţia de a timbra acţiunea la valoarea pretenţiilor, punându-i-se în vedere să achite suma de 31.409.393 lei taxă judiciară de timbru şi 30.000 lei timbru judiciar, nu şi-a respectat această obligaţie, cu toate că i s-au acordat trei termene de judecată în acest sens.
Prin Decizia nr. 204 din 9 martie 2004, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei mai sus menţionate.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut că motivele de apel formulate de reclamantă privesc doar greşita repunere pe rol a cauzei făcută prin rezoluţia preşedintelui secţiei la data de 9 octombrie 2003, ori, după această dată, la cele trei termene de judecată acordate, reclamanta apelantă avea posibilitatea de a reitera cererea de suspendare, sentinţa atacată fiind legală şi temeinică, în raport de dispoziţiile Legii nr. 146/1997, care stau la baza soluţiei pronunţate.
Împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate în baza dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi solicitând admiterea acestuia, casarea ambelor hotărâri şi trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru a se ţine seama de dispoziţiile legale şi a se menţine suspendarea, urmând ca ea să solicite repunerea pe rol prin cerere, când îşi va putea îndeplini obligaţia prevăzută de lege.
În motivarea recursului, reclamanta arată astfel, în esenţă, că suspendarea judecăţii s-a făcut conform art. 1551 C. proc. civ., pentru că nu a avut posibilităţi să achite taxa de timbru stabilită de instanţă, dar cauza a fost repusă pe rol greşit prin rezoluţia preşedintelui secţiei, deoarece judecata putea fi reluată numai la cererea părţii, şi nu din oficiu, şi cu îndeplinirea obligaţiei care a dus la suspendarea judecăţii.
De asemenea, arată că nu a avut posibilitatea să atace cu recurs încheierea de repunere pe rol, conform legii, întrucât această încheiere nu a existat, repunerea pe rol fiind făcută prin rezoluţia preşedintelui.
Recursul este fondat.
Din examinarea actelor dosarului, se constată următoarele:
Prin încheierea din 20 ianuarie 2003, tribunalul a dispus suspendarea judecării cauzei determinat de neîndeplinirea obligaţiei de timbrare a acţiunii de către reclamantă, motivată de greutăţile financiare întâmpinate.
La data de 9 octombrie 2003, cauza a fost repusă pe rol greşit prin rezoluţia preşedintelui secţiei, deoarece, într-adevăr, în conformitate cu dispoziţiile art. 1551 alin. (2) C. proc. civ., judecata cauzei nu putea fi reluată decât la cererea părţii interesate, respectiv a reclamantei, care îşi îndeplineşte obligaţia ce a condus la suspendare şi formulează o cerere în acest sens.
Ori, neprocedând în modul arătat, după repunerea pe rol, cauza a fost soluţionată prin anularea acţiunii ca netimbrate, în contextul în care actele dosarului rezultă că reclamanta a reiterat cererea de suspendare şi chiar a cerut din nou suspendarea în baza art. 1551 C. proc. civ., arătând că toate bunurile societăţii sunt sechestrate pentru recuperarea unor creanţe bugetare şi, prin urmare, nu s-au schimbat împrejurările care au condus la suspendare, ci, dimpotrivă, s-au înrăutăţit.
În consecinţă, având în vedere considerentele mai sus arătate, recursul reclamantei va fi admis, vor fi casate deciziile pronunţate şi se va trimite cauza Tribunalului Prahova, pentru menţinerea suspendării.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC S. SA Blejoi, împotriva deciziei nr. 204 din 9 martie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti. Casează Decizia nr. 204 din 9 martie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti şi sentinţa nr. 99 din 23 ianuarie 2004 a Tribunalului Prahova şi trimite cauza la Tribunalul Prahova.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 29 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3985/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3995/2005. Comercial → |
|---|
