ICCJ. Decizia nr. 3995/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3995/2005
Dosar nr. 751/2005
Şedinţa publică din 29 iunie 2005
Deliberând asupra recursului de faţă:
Reclamanta SC M.T. SRL Brăila a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâtele SC A. SA Bucureşti şi A.V.A.S., să se pronunţe o hotărâre judecătorească care să ţină loc de contract de leasing cu clauză irevocabilă de vânzare cumpărare, încheiat între reclamantă şi pârâta SC A. SA, având ca obiect spaţiul situat în Brăila, str. Dorobanţi.
Motivându-şi acţiunea, reclamanta a precizat că ocupă spaţiul în calitate de chiriaş şi a efectuat numeroase îmbunătăţiri şi investiţii, cu acordul pârâtei SC A. SA.
Deşi cererea de cumpărare a spaţiului a fost aprobată de pârâta SC A. SA în şedinţa din 9 octombrie 2002 a Consiliului de Administraţie, A.V.A.S. nu a dat nici un răspuns privind vânzarea în leasing a imobilului, încălcând astfel prevederile art. 12 din Legea 133/1999, motiv pentru care reclamanta solicită ca sumele achitate de la data de 1 ianuarie 2003, după expirarea termenului de 90 de zile, să fie considerate rate de leasing.
Iniţial acţiunea a fost soluţionată de Tribunalul Brăila, prin sentinţa civilă nr. 490 din 26 mai 2004 însă această sentinţă a fost anulată de Curtea de Apel Galaţi, prin Decizia civilă nr. 144 din 14 septembrie 2004, reţinându-se cauza spre rejudecare având în vedere precizarea de acţiune prin care se solicita obligarea pârâtei SC A. SA să încheie contract de leasing cu clauză irevocabilă de vânzare.
Rejudecând pe fond, Curtea de Apel Galaţi, prin Decizia civilă nr. 195 din 25 noiembrie 2004, a respins ca nefondată acţiunea reclamantei reţinând că încheierea contractului de leasing imobiliar nu se poate face decât prin negocierea directă a clauzelor contractuale, a ratelor, a datei plăţii şi a perioadei pentru care se încheie contractul, iar instanţa nu se poate substitui părţilor.
De altfel A.V.A.S. nu este proprietar ci doar are calitatea de acţionar în numele statului iar chiria este diferită de rata de leasing, reclamanta folosind spaţiul în baza unui contract de închiriere.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta invocând motive de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Se susţine că termenul de închiriere s-a prelungit până la 12 iulie 2003 şi societatea a făcut investiţii în valoare de 423.577.000 lei.
Se mai arată că OUG 88/1997 şi HG 577/2002 nu condiţionează încheierea contractului de leasing de existenţa avizului instituţiei publice ci numai de aprobarea Consiliului de Administraţie, acord care a fost dat conform adresei din 21 octombrie 2002.
Recurenta consideră că acordul A.V.A.S. este doar un aviz care nu era nici obligatoriu şi nici necesar.
În Legea 346/2004, art. 12 alin. (2) se referă doar la întreprinderile mici şi mijlocii, precizând că societăţile sau regiile sunt obligate ca, în termen de 90 de zile de la depunerea cererii să încheie contractul de leasing.
Recursul reclamantei este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanţele chiar dacă pot constata că sunt îndeplinite condiţiile cerute de lege pentru încheierea contractului de leasing, potrivit art. 27 alin. (1) din OUG 88/1997 şi art. 12 alin. (2) din Legea 133/1999, ele nu se pot substitui voinţei părţilor în încheierea contractului de leasing care trebuie negociat sub aspectul duratei, redevenţelor, datei plăţii acestora astfel cum a reţinut corect Curtea de Apel Galaţi.
Chiar existenţa aprobării Consiliului de Administraţie al SC A. SA nu acoperă aceste aspecte ca de altfel nici caracterul obligatoriu al încheierii contractului de leasing prevăzut de art. 12 alin. (2) din Legea 346/2004.
Aşa cum subliniază recurenta acordul A.V.A.S. nu este obligatoriu dar aceasta nu echivalează cu realizarea acordului de voinţă dintre părţi.
Ceea ce se putea cere instanţei era doar obligarea pârâtelor să negocieze încheierea contractului însă aceasta nu s-a cerut astfel că, în mod corect a fost respinsă acţiunea şi se va respinge şi recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamanta SC M.T. SRL Brăila, împotriva deciziei civile nr. 195 din 25 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 29 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3989/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3996/2005. Comercial → |
|---|
