ICCJ. Decizia nr. 4135/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.4135/2005
Dosar nr. 578/2005
Şedinţa publică din 20 septembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 23 mai 2003, reclamantul E.C. a chemat în judecată pe pârâtele C.E.C. SA Bucureşti, C. Bucureşti şi A.V.A.B. Bucureşti, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea la plata sumei de 324.720.850 lei reactualizată, reprezentând 3194 unităţi de fond pe care le deţinea la F.N.I., cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 1970 din 10 februarie 2004 Tribunalul Bucureşti a respins acţiunea reclamantului ca prematur introdusă.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia civilă nr. 604 din 16 decembrie 2004, a respins recursul reclamantului, ca nefondat.
Împotriva acestei din urmă hotărâri judecătoreşti reclamantul a declarat recurs, solicitând, în esenţă, admiterea acţiunii sale aşa cum a fost formulată şi arătând că avocatul său nu a cunoscut legea privind concilierea deşi şi-a încasat onorariu.
Recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Din examinarea susţinerilor pe care reclamantul le reiterează prin recursul de faţă în raport de probatoriile administrate în cauză, se constată că nu sunt îndeplinite nici una dintre situaţiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ., pentru a conduce la casarea hotărârii atacate.
În speţă, se constată că instanţele au procedat la o corectă aplicaţiune a dispoziţiilor art. 7201 C. proc. civ., privind procedura concilierii directe, care se materializează în convocarea părţilor adverse în condiţiile cuprinse la art. 7201 alin. (1) la alin. (5).
Cum, este necontestat că reclamantul nu a dat curs acestei dispoziţii legale imperative şi nu a făcut dovada referitoare la îndeplinirea procedurii prealabile a concilierii directe cu părţile pe care a înţeles să le cheme în judecată, soluţia instanţelor care au constatat prematuritatea acţiunii, respingând-o ca atare, este legală.
De altfel, susţinerile recurentului-reclamant privind faptul că avocatul său nu cunoştea reglementarea concilierii directe, deşi şi-a încasat onorariu, nu are relevanţă sub aspectul soluţiilor instanţei, şi nu pot fi primite.
În consecinţă recursul reclamantului se priveşte ca nefondat şi va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul E.C., împotriva deciziei comerciale nr. 604 din 16 decembrie 2004 a Curţii de Apel, Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 20 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4134/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4138/2005. Comercial → |
|---|
