ICCJ. Decizia nr. 4139/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.4139/2005
Dosar nr. 1481/2005
Şedinţa publică din 20 septembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 26 august 2003, reclamanta S.N.Î.F., sucursala Ialomiţa, a chemat în judecată pe pârâta A.U.A.I.C., pentru a fi obligată la plata sumei de 215.158.470 lei contravaloare apă pentru irigaţii şi 528.453.320 lei penalităţi de întârziere, cu cheltuieli de judecată.
Pârâta a formulat o cerere reconvenţională prin care a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 395.808.311 lei contravaloare lucrări de întreţinere irigaţii.
Prin sentinţa civilă nr. 325 din 13 aprilie 2004, Tribunalul Ialomiţa a admis acţiunea reclamantei şi a obligat pe pârâtă la plata sumei de 215.158.470 lei contravaloare apă irigaţii pe lunile mai-septembrie 2001, cu dobânda legală calculată conform OG nr. 9/2000 începând cu 12 mai 2003 până la achitarea debitului. Totodată a fost admisă şi cererea reconvenţională a pârâtei şi a fost obligată reclamanta la plata sumei de 395.808.311 lei contravaloare lucrări, compensându-se cheltuielile de judecată.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia civilă nr. 731 din 6 decembrie 2004, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active şi a respins apelul reclamantei ca nefondat.
Împotriva acestei soluţii, reclamanta a declarat recurs, solicitând, în esenţă, respingerea cererii reconvenţionale formulate de pârâtă, întrucât contesta reparaţiile făcute de pârâtă, care au vizat şi pe alţi beneficiari şi nu s-au reţinut concluziile expertizei.
Recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Raporturile juridice comerciale s-au derulat între părţi în temeiul contractului din 13 februarie 2001, încheiat cu obiecţiuni care nu au fost conciliate.
Cum, în ce priveşte acţiunea principală, pârâta a recunoscut debitul, iar reclamanta a recunoscut că nu a fost perfectată clauza penală referitoare la penalităţi, recurenta reclamantă îşi limitează criticile numai privitor la greşita admitere a cererii reconvenţionale prin care a fost obligată la plată faţă de pârâtă.
Sub acest aspect, este de reţinut că pârâta a dovedit efectuarea lucrărilor de reparaţii şi întreţinere a instalaţiilor de irigaţii ale reclamantei potrivit devizelor de lucrări şi proceselor verbale de predare a personalului şi suprastructurii sistemului de irigaţii.
În această situaţie, având în vedere că reclamanta nu face dovezi în sprijinul susţinerilor sale privind suma legal datorată pentru lucrările de întreţinere ce i-au fost efectuate de pârâtă, nu pot fi primite simplele sale afirmaţii că reparaţiile ar fi fost făcute şi pentru alţi beneficiari.
În consecinţă, criticile formulate în recurs de reclamantă nu sunt de natură a conduce la casarea hotărârii atacate în condiţiile art. 304 C. proc. civ.
Astfel că recursul se priveşte ca nefondat şi va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.N.Î.F. SA, sucursala Ialomiţa, împotriva deciziei comerciale nr. 731 din 6 decembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 20 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4138/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4162/2005. Comercial → |
|---|
