ICCJ. Decizia nr. 4125/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4125/2005
Dosar nr. 11127/2004
Şedinţa de la 20 septembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC P. SRL Piteşti, a chemat în judecată P.M.P. şi C.L.P., solicitând să se constate un drept de superficie pentru suprafaţa de 48,5 mp şi inexistenţa unui drept de creanţă al primăriei.
Tribunalul Argeş, prin sentinţa nr. 584/ C din 30 aprilie 2004, a admis acţiunea, a constatat dreptul de superficie şi inexistenţa unei creanţe a primăriei împotriva reclamantei.
Instanţa de fond a reţinut că reclamanta a cumpărat o construcţie edificată în anul 1971, iar terenul aferent a devenit obiectul dreptului de superficie pe toată durata construcţiei.
Curtea de Apel Piteşti, soluţionând apelul declarat de pârâtă, prin Decizia nr. 218/A/C din 15 septembrie 2004, a admis cererea şi a schimbat sentinţa atacată în sensul că a respins acţiunea ca nefondată.
Instanţa de apel a considerat că numai proprietarul unei construcţii cu caracter definitiv este îndreptăţit la crearea unui drept de superficie, iar chioşcul L. edificat în anul 1971 este o construcţie provizorie. Pe de altă parte, la acel moment era exclusă dobândirea dreptului de superficie întrucât proprietarul terenului şi al construcţiei era unic, statul.
Împotriva deciziei astfel pronunţate, reclamanta a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenta susţine astfel că în mod greşit instanţa de apel a reţinut că bunul cumpărat nu este o construcţie definitivă, magazia de ambalaje aflată pe terenul de 48 mp fiind înregistrată ca mijloc fix şi deservind spaţiul comercial în suprafaţă de 169 mp. Dreptul de superficie s-a cerut pentru folosinţa magazinului şi nu chioşcului aşa încât s-a creat o confuzie privind caracterul provizoriu al construcţiei.
De altfel, mai susţine recurenta, nici o construcţie nu e definitivă fiindcă are un termen de folosinţă iar vânzătorul avea un drept de folosinţă asupra terenului de 48 mp, pe care l-a înstrăinat odată cu spaţiul comercial.
Recursul este nefondat şi va fi respins, pentru considerentele ce se vor expune.
Dreptul de superficie este un drept real pe care o persoană, proprietar asupra construcţiilor a altor lucrări sau plantaţii, îl are pe suprafaţa de teren care aparţine altei persoane, teren asupra căruia superficiarul capătă un drept de folosinţă.
Astfel definit, dreptul de superficie are caracter imobiliar şi perpetuu prin natura sa, existenţa acestuia fiind dependentă de caracterul definitiv al construcţiei, plantaţiei sau lucrării ce grevează terenul pe care se află.
Dreptul de superficie nu este gratuit; pentru folosinţa terenului, superficiarul putând fi obligat la plata unei indemnizaţii.
Instanţa de apel a făcut o judicioasă aplicare a dispoziţiilor art. 492 C. civ., distingând între dreptul de superficie şi cel de folosinţă, chiar dacă sub aspect practic concret, reclamantul nu era interesat decât de obţinerea, cu titlu gratuit, a dreptului asupra terenului de sub chioşcul de ambalaje.
Pe de altă parte dreptul de superficie nu poate fi extins dincolo de limitele construcţiei sau plantaţiei, iar deosebirea între magazinul în suprafaţă de 169 mp. şi magazia de ambalaje nu poate fi ignorată, indiferent de menţiunile făcute în registrele contabile ale societăţii comerciale şi de modalitatea dobândirii proprietăţii.
Remarca încercată de recurentă privind determinarea în timp a folosinţei unei construcţii este neconcludentă şi nepertinentă, caracterul provizoriu desemnând alte consecinţe juridice ale unei construcţii.
Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva deciziei nr. 218/ AC din 15 septembrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC P. SRL Piteşti, împotriva deciziei nr. 218/A/C din 15 septembrie 2004 a Curţii de Apel Piteşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 20 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4120/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4127/2005. Comercial → |
|---|
