ICCJ. Decizia nr. 4146/2005. Comercial

La data de 9 septembrie 2004, reclamanta SC C. SA Deva, a chemat în judecată pe pârâta SC D.C. SA Deva, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a hotărârii A.G.E.A. din data de 3 mai 2004, precum și suspendarea acestuia până la soluționarea litigiului.

Prin sentința civilă nr. 2288 din 4 noiembrie 2004, Tribunalul Hunedoara a respins acțiunea reclamantului cu obligarea acesteia la 15.000.000 lei cheltuieli de judecată.

Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia civilă nr. 34 din 18 februarie 2005, a respins apelul reclamantei, ca nefondat precum și cererea de suspendare a executării hotărârii A.G.A.

împotriva acestei soluții reclamanta a declarat recurs, solicitând, în esență, admiterea acțiunii sale așa cum a fost formulată, întrucât prin hotărârea A.G.A. atacată s-a încălcat dreptul de preferință al acționarilor societății cu privire la majorarea capitalului.

Recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.

Din examinarea probatoriilor administrate în cauză în raport de susținerile pe care reclamanta le face prin recursul de față se constată că nu sunt îndeplinite nici una din situațiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ., pentru a conduce la casarea hotărârii atacate.

în speță, se constată că soluționarea cauzei s-a făcut corect atât sub aspectul tardivității atacării hotărârii A.G.A., conform art. 131 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, în 15 zile de la data publicării în M. Of., cât și în ceea ce privește fondul litigiului.

Astfel că, hotărârea A.G.A. din 3 mai 2005, cu respectarea condițiilor legale privind convocarea prezentă și votul, în condițiile art. 212 alin. (2) și (3) din Legea nr. 31/1990 republicată în situația majorării capitalului social, așa cum s-a menționat în procesul verbal.

Așa cum rezultă din hotărârea A.G.A. din 3 mai 2004, majorarea capitalului social al pârâtei s-a realizat în condițiile art. 205 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 republicată, prin compensarea unor creanțe lichide și exigibile asupra societății, cu acțiuni ale acesteia, creditorii primind acțiuni ale societății și devenind acționari.

Aceasta nu înseamnă că majorarea capitalului social prin compensarea creanțelor societății cu acțiuni ale acesteia nu procură societății aporturi noi.

în speță, s-a reținut corect că protejarea intereselor societății prin reducerea pasivului acesteia, revelează asupra intereselor individuale ale acționarilor, legea permițând suprimarea în tot sau în parte a dreptului de preferință al acționarilor prevăzut de art. 211 din Legea 31/1990.

în consecință, recursul reclamantei se privește ca nefondat și va fi respins ca atare.

S-a avut în vedere această soluție, potrivit art. 274 C. proc. civ., recurenta reclamantă a fost obligată la cheltuieli de judecată.

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4146/2005. Comercial