ICCJ. Decizia nr. 4123/2005. Comercial
| Comentarii |
|
La data de 19 august 2003, reclamantul M.B. prin P.G. a chemat în judecată O.N.R.C., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea radierii SC O.I. SRL București din R.C., întrucât aceasta a fost dizolvată.
Ulterior, reclamantul și-a precizat acțiunea solicitând chemarea în judecată și a SC O.I. SRL București și a O.R.C. de pe lângă Tribunalul București.
Prin sentința civilă nr. 3293 din 8 martie 2004, Tribunalul București a respins acțiunea reclamantului, ca nefondată.
Curtea de Apel București, prin decizia civilă nr. 439 din 15 septembrie 2004, a respins apelul reclamantului, ca nefondat și a reținut că O.N.R.C. nu are calitate procesuală pasivă, în raport de art. 2 din Legea nr. 26/1990. Totodată, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a O.R.C. de pe lângă Tribunalul București, întrucât prezența sa în cauză e impusă de opozabilitate.
împotriva acestor hotărâri judecătorești, reclamantul a declarat recurs, solicitând, în esență, admiterea acțiunii sale așa cum a fost formulată, potrivit Legii nr. 428/2002, întrucât societatea pârâtă are datorii la bugetul de stat, având numeroase litigii.
Recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Având în vedere dispozițiile Legii nr. 428/2002 pentru aprobarea O.U.G. nr. 181/2001, privind modificarea și completarea Legii nr. 314/2001, invocate de reclamant, radierea este nulă de drept în toate cazurile privitoare la societățile comerciale cu datorii față de bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, la datoria publică internă, precum și față de creditorii cu care au litigii aflate pe rolul instanțelor judecătorești.
în speță, din examinarea lucrărilor cauzei, se constată că reclamantul nu a făcut dovezi concludente că sunt întrunite condițiile legale de mai sus, întrucât creanța rezultată din venituri din închirieri și concesiuni reprezintă o categorie distinctă de venituri locale, așa cum corect s-a reținut și prin hotărârea ce se atacă.
De altfel, reclamantul nu a făcut nici dovada că, în ce privește creanța invocată, din contractul său de asociere cu pârâta, ar fi avut un litigiu pe rolul instanțelor judecătorești pentru a putea introduce acțiunea în anularea radierii, în condițiile legii menționate.
în consecință, recursul reclamantului s-a privit ca nefondat în raport de prevederile art. 304 C. proc. civ. și a fost respins ca atare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3464/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4143/2005. Comercial → |
|---|
