ICCJ. Decizia nr. 4210/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.4210/2005
Dosar nr. 1615/2005
Şedinţa publică din 22 septembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introductivă, reclamanta SC C. SRL Italia a cerut obligarea pârâtei SC F.V. SA Orăştie la plata sumei de 580.142.673 lire italiene (3.347.423.223 lei), reprezentând contravaloare marfă livrată şi neachitată, la 220.845.393 lei daune materiale pentru întârziere în plata preţului şi a sumei de 43.747.686 lei cheltuieli de judecată.
Tribunalul Hunedoara, secţia comercială şi contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 2217/ CA din 17 septembrie 2003, a admis în parte acţiunea reclamantei şi a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 27.059.300 lire italiene sau suma de 238.121.840 lei, cu 9.977.437 lei cheltuieli de judecată.
Au fost respinse celelalte capete de cerere.
Prin Decizia nr. 43/ A din 28 februarie 2005, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi contencios administrativ, a admis apelul declarat de reclamanta SC C. SRL Italia, împotriva hotărârii instanţei de fond, pe care a schimbat-o în parte, în sensul majorării pretenţiilor la care a fost obligată pârâta SC F.V. SA Orăştie de la contravaloarea în lei a 27.059.300 lire italiene, la suma de 45.900.000 lire italiene, plătibilă în lei la cursul oficial al B.N.R. din ziua plăţii, s-au majorat cheltuielile de judecată acordate reclamantei în primă instanţă de la 9.977.437 lei la 13.293.601 lei.
S-au menţinut restul dispoziţiilor hotărârii atacate. A fost obligată pârâta la 63.315.481 lei cheltuieli de judecată în apel.
Împotriva menţionatei decizii, aceeaşi reclamantă a declarat recurs, la data de 4 martie 2005, iar motivele de recurs au fost depuse la data de 23 iunie 2005.
Prealabil analizei motivelor de recurs s-a luat în examinare excepţia de nulitate a recursului, constatându-se că Decizia motivată a instanţei de apel i-a fost comunicată la 24 martie 2005 recurentei, care a depus motivele de casare la 23 iunie 2005, direct la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Articolul 302 C. proc. civ., prevede că: "Recursul se depune la instanţa a cărei hotărâre se atacă, sub sancţiunea nulităţii", iar art. 303 alin. (1) din acelaşi cod stipulează că recursul se va motiva în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii.
Potrivit art. 206 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul, dacă nu a fost motivat în termen legal.
Legiuitorul nu distinge între declaraţia de recurs şi depunerea motivelor de casare ce sunt privite ca un tot unitar şi trebuie depuse la instanţa a cărei hotărâre se atacă, sub sancţiunea nulităţii.
În cauză, declaraţia de recurs a fost adresată Curţii de Apel Alba Iulia, în termenul prevăzut de lege, însă motivele de casare s-au depus la 23 iunie 2005 direct la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Ca urmare, neexistând în cauză nici motive de ordine publică ce ar putea fi invocate din oficiu, instanţa va constata conform art. 306 C. proc. civ., că recursul declarat de reclamantă este nul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de reclamanta SC C. SRL Italia, împotriva deciziei nr. 43/ A din 28 februarie 2005 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 22 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4209/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4216/2005. Comercial → |
|---|
