ICCJ. Decizia nr. 4286/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.4286/2005
Dosar nr. 235/2005
Şedinţa publică din 27 septembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 946 din 21 aprilie 2004, Tribunalul Braşov, secţia comercială, a admis acţiunea promovată de reclamanta S.I.F. T. SA, în contradictoriu cu pârâta A.P.A.P.S. Bucureşti (în prezent A.V.A.S.) şi, în consecinţă:
- a constatat că pârâta prin convenţia încheiată cu reclamanta s-a obligat să transmită dreptul de proprietate asupra acţiunilor specificate în adresa nr. 1500/12487 din 17 iunie 2003, cu anexa, de la dosar, în favoarea reclamantei;
- a obligat-o pe pârâtă să dea reclamantei acţiunile specificate în adresa menţionată mai sus şi să îndeplinească formalităţile necesare pentru înscrierea în registrele de evidenţă a acţionarilor a transferului proprietăţii în favoarea reclamantei.
Instanţa de fond a reţinut pe baza probelor administrate că, în considerarea unei datorii de 4.003.450.000 lei, pârâta i-a făcut reclamantei oferta, acceptată de aceasta, de a încheia acte de cesiune a acţiunilor specificate în anexa la adresa nr. D 181/1500 din 6 iunie 2003, înregistrată de reclamantă sub nr. 12487 la 17 iunie 2003.
Apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei a fost admis de Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, prin Decizia nr. 215 din 10 noiembrie 2004 în sensul schimbării în tot a acesteia şi respingerii acţiunii pe fond.
În considerentele deciziei se arată că în mod greşit instanţa de fond a reţinut valabilitatea acordului de cesiune între părţi, în condiţiile în care consimţământul pârâtei nu a fost valabil exprimat.
Aceasta deoarece mandatul direcţiei de specialitate din A.P.A.P.S., conform minutei din 19 mai 2003, s-a limitat doar la verificarea situaţiei juridice a acţiunilor şi comunicarea propunerilor, nu şi la aprobarea vânzării acestor acţiuni, atribut ce revine potrivit art. 17 lit. b) din regulamentul de organizare şi funcţionare A.P.A.P.S., colegiului de conducere al autorităţii.
Cât priveşte cererea subsidiară de obligare a pârâtei la plata sumei de 4.458.362.022 lei, instanţa de apel a făcut aplicarea principiului de organizare şi funcţionare A.P.A.P.S., colegiul de conducere al autorităţii.
Cât priveşte cererea subsidiară de obligare a pârâtei la plata sumei de 4.458.362.022 lei instanţa de apel a făcut aplicarea principiului neagravării situaţiei apelantului în propria cale de atac consacrat de art. 296 teza a II-a C. proc. civ.
În contra deciziei a declarat recurs reclamanta S.I.F. T. SA, pentru motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătând în esenţă că:
- instanţa de apel reţinând existenţa acordului de voinţă a încălcat prevederile art. 969 C. civ., deoarece acesta s-a realizat în momentul în care a fost încheiată minuta prin care părţile au convenit asupra cuantumului obligaţiei şi au convenit modalitatea ei de stingere, pârâta fiind reprezentată de funcţionari superiori.
Recurenta a mai susţinut lipsa de obiect a apelului deoarece după promovarea lui părţile au convenit definitiv pentru stingerea datoriei prin cesiunea de acţiuni ataşând ca înscrisuri noi 4 convenţii de cesiune.
Intimata pârâtă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului şi menţinerea ca legală a deciziei atacate, conform minutei părţilor au fost în faza negocierilor, nerealizându-se consimţământul.
În ce priveşte actele de cesiune invocate de recurentă, acestea au fost încheiate în baza OUG nr. 54/1998, aprobată prin Legea nr. 164/1999 şi a Protocolului încheiat la 6 septembrie 2004, care a condiţionat existenţa lor soluţiei în căile de atac.
Recursul nu este fondat.
1. Potrivit art. 969 C. civ., a cărui încălcare o invocă recurenta, convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante, referirea în speţă fiind la minuta semnată de părţi la 19 mai 2003 şi căreia recurenta îi atribuie natura juridică a unei cesiuni de acţiuni în considerarea obligaţiei pârâtei de plată a unei sume de bani.
Numai că obiectul minutei nu-l formează cesiunea în sine ci „expresis vertis „ părţile semnatare ale minutei convin că direcţia de specialitate din A.P.A.P.S. Bucureşti, va verifica situaţia juridică a pachetelor de acţiuni de la societăţile de mai sus, urmând ca, în termen de 15 zile, să comunice S.I.F. T. SA rezultatele analizei.
În atare situaţie, în mod corect instanţa de apel a reţinut nerealizarea acordului de voinţă cu privire la cesiunea unor pachete de acţiuni şi asupra căruia putea dispune numai colegiul de conducere al autorităţii, nefiind deci în situaţia unei greşite aplicări a prevederilor art. 969 C. civ.
2. Cât priveşte lipsa de obiect a apelului ca urmare a preexistenţei unor acte de cesiune încheiate de părţi după promovarea apelului se constată că acestea nu au fost invocate în apel, cale devolutivă de atac, neconstituind probe noi în sensul art. 305 C. proc. civ.
Aşa fiind, Înalta Curte va respinge recursul declarat ca nefondat, menţinând ca legală Decizia atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta S.I.F. T. SA Braşov, împotriva deciziei nr. 215/ Ap din 10 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Braşov, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 27 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4284/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4292/2005. Comercial → |
|---|
