ICCJ. Decizia nr. 4295/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.4295/2005
Dosar nr. 1718/2005
Şedinţa publică din 27 septembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Teleorman prin sentinţa civilă nr. 834 din 15 noiembrie 2004, a admis cererea formulată de reclamantul D.L.O. şi a obligat-o pe pârâta SC F.D.F.E.E.O. SA să încheie cu reclamantul contract de furnizare a energiei electrice pentru imobilul din oraşul Videle, str. Şoseaua Piteşti.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamantul este actualul proprietar al imobilului prin contract de vânzare cumpărare şi faptul că vânzătorii nu au reziliat contractul de furnizare a energiei electrice încheiat cu pârâta nu poate fi imputat reclamantului, actele normative incidente fiind şi ele respectate.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia comercială, prin Decizia nr. 196 din 15 martie 2005, a respins ca nefondat apelul formulat de SC F.D.F.E.E.O. SA.
Critica apelantei cu privire la faptul că adevăratul proprietar al imobilului este C.T., iar acesta a solicitat la 23 iulie 2004, deconectarea furnizării energiei electrice a fost înlăturat de instanţa de apel cu motivarea că reclamantul este actualul proprietar al imobilului în speţă, în care şi locuieşte şi dreptul de a fi reziliat contractul de furnizare energie electrică de foştii proprietari nu este imputabil reclamantului.
În contra deciziei a declarat recurs pârâta SC F.D.F.E.E.O. SA, sucursala Alexandria, solicitând modificarea acesteia şi pe fond respingerea acţiunii pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în a cărei dezvoltare arată că:
- înscrisul sub semnătură privată nu îndeplineşte condiţiile unui act de proprietate, iar conform HG 1007 din 7 iulie 2004 pentru încheierea contractului de furnizare energie electrică este necesar actul de proprietate sau alt document care să ateste dreptul locativ.
- conform art. 43 HG 1007/2004 pentru acelaşi loc de consum nu se pot încheia două contracte de furnizare de energie electrică.
- Judecătoria Videle nu a admis cererea reclamantei de livrare energie electrică.
Recursul nu este fondat.
În raport de prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Decizia atacată poate fi modificată dacă este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Recurentul a invocat încălcarea dispoziţiilor art. 43 şi art. 55 din HG 1007 din 27 aprilie 2004 relativ la neîndeplinirea condiţiilor de către reclamant pentru încheierea contractului de furnizare energiei electrică.
Ori se constată că, reclamantul întruneşte condiţiile art. 82 din HG 1007/2004, pentru încheierea contractului de furnizare energiei electrică. Chiar dacă actul de proprietate este litigios, el valorează document care atestă dreptul locativ asupra spaţiului care face obiectul locului de consum iar înstrăinarea locuinţei constituie în sensul art. 43 alin. (3) din HG 1007/2004 o cauză de încetare a contractului de furnizare energie electrică deţinut de cel care înstrăinează.
În ce priveşte sentinţa nr. 790 din 23 august 2004 este de observat că prin aceasta s-a soluţionat o cerere de ordonanţă preşedinţială conform cu art. 581 C. proc. civ., care nu se constituie în autoritate de lucru judecat.
Aşa fiind, Înalta Curte va respinge recursul declarat menţinând ca legală Decizia atacată cu recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC F.D.F.E.E.O. SA Alexandria, împotriva deciziei nr. 196 din 15 martie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 27 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4292/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4312/2005. Comercial → |
|---|
