ICCJ. Decizia nr. 4312/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.4312/2005
Dosar nr. 10955/2004
Şedinţa publică din 28 septembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Bucureşti, reclamantul M.B., prin reprezentant legal P.G., a solicitat obligarea pârâtei SC A. SA la plata sumei de 971,97 dolari S.U.A. penalităţi de întârziere la cota de profit, calculate conform contractului de asociere şi evacuarea pârâtei din spaţiul ce a constituit obiectul asocierii, cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, prin sentinţa civilă nr. 3425 din 26 mai 2000, a respins cererea reclamantului, ca neîntemeiată.
Prin Decizia civilă nr. 3503 din 8 decembrie 2000, Curtea de Apel Bucureşti, secţia comercială a respins, ca nefondat apelul formulat de reclamanta M.B., împotriva sentinţei tribunalului.
Împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs reclamanta şi, prin Decizia nr. 2162 din 9 aprilie 2003, Curtea Supremă de Justiţie, secţia comercială l-a admis, a casat cele două hotărâri pronunţate în cauză şi a trimis dosarul spre rejudecarea cauzei la Tribunalul Bucureşti, secţia comercială.
În rejudecare, după casare, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa civilă nr. 400 din 13 ianuarie 2004, a admis excepţia prescripţiei cererii referitoare la penalităţile datorate pentru perioada decembrie 1994 – aprilie 1997 şi a respins cererea reclamantei pentru penalităţile datorate pentru lunile decembrie 1994 – aprilie 1997, constatând prescris dreptul la acţiune.
A respins ca neîntemeiată cererea de evacuare formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta.
Prin Decizia comercială nr. 443 din 19 octombrie 2004 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a respins ca nefondat apelul formulat de reclamant împotriva sentinţei mai sus menţionate.
Împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs reclamanta M.B., solicitând admiterea recursului său, în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 1, 7, 8, 10 şi 3041 C. proc. civ.
Prin invocarea pct. 1 al art. 304 C. proc. civ., recurenta susţine că instanţa care s-a pronunţat în apel nu a fost legal constituită, în sensul că din complet a făcut parte unul din judecătorii aceleiaşi instanţe care se pronunţaseră şi anterior în apel, în aceeaşi cauză.
Recursul este fondat şi va fi admis, potrivit considerentelor ce vor fi arătate în continuare.
Într-adevăr, în conformitate cu dispoziţiile art. 24 judecătorul care a pronunţat o hotărâre într-o pricină nu mai poate lua parte la judecata aceleiaşi pricini în apel sau în recurs şi nici în caz de rejudecare după casare".
Se constată că, în speţă, a fost încălcată teza finală a textului mai sus menţionat, deoarece hotărârea recurată, Decizia comercială nr. 443 din 19 octombrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, a fost pronunţată, în rejudecare, dosar 457/2004, de un complet din care a făcut parte unul din judecătorii care pronunţaseră anterior în apel Decizia civilă nr. 3503 din 8 decembrie 2000 – dosar 3522/2000.
În consecinţă, recursul declarat de reclamantă fiind admisibil pe excepţia de incompatibilitate în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 1 C. proc. civ., datorită nerespectării dispoziţiilor art. 24 din acelaşi cod, celelalte critici arătate în recurs nu mai pot fi examinate şi, drept urmare, se va admite recursul, se va casa Decizia recurată şi se va trimite dosarul la Curtea de Apel Bucureşti, pentru rejudecarea apelului, ocazie cu care vor fi avute în vedere şi celelalte critici exprimate în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta M.B., împotriva deciziei nr. 443 din 19 octombrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, casează Decizia recurată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 28 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4295/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4337/2005. Comercial → |
|---|
