ICCJ. Decizia nr. 4350/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.4350/2005
Dosar nr. 24/2005
Şedinţa publică din 29 septembrie 2005
Deliberând asupra recursului de faţă constată:
Prin acţiunea introdusă la 6 iulie 2001, reclamanta SC T.P. SNC Craiova, prin lichidator judiciar a chemat în judecată pe pârâţii T.E. şi T.F. şi a solicitat obligarea acestora la plata sumei de 585.499.203 lei, reactualizată la data executării, sumă reprezentând contravaloarea lucrărilor de reparaţie şi reamenajare a imobilului proprietatea pârâtei în contradictor cu pârâţii P.I. şi S.N.
Prin sentinţa nr. 4876 din 17 decembrie 2002, pronunţată de Tribunalul Dolj s-a respins acţiunea ca fiind prescrisă deoarece lucrările la imobil au fost efectuate în perioada 1991 – 1994.
Împotriva sentinţei au declarat recurs pârâţii P.I., S.N. şi reclamanta care au criticat-o pentru nelegalitate susţinând că acţiunea nu este prescrisă.
Prin Decizia nr. 1049 din 20 iunie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, au fost admise recursurile, s-a anulat sentinţa şi s-a trimis cauza spre rejudecare în fond, reţinându-se că în mod greşit s-a considerat acţiunea prescrisă deoarece dreptul la acţiune s-a născut la 24 septembrie 1997, dată la care pârâţii P.I. şi S.N. au contestat calitatea de unic reprezentant a pârâtului T.F. pentru societatea reclamantă.
La data de 14 ianuarie 2004 reclamanta şi-a majorat cuantumul pretenţiilor la suma de 695.008.000 lei, sumă reactualizată prin aplicarea indicelui de devalorizare al monedei naţionale.
Cu ocazia rejudecării au fost invocate mai multe excepţii.
Pârâta T.E. a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii, excepţia lipsei capacităţii de exerciţiu a societăţii reclamante, excepţia lipsei calităţii procesuale a pârâţilor T.F., S.N. şi P.I., excepţia inadmisibilităţii invocării excepţiei lipsei de interes a invocării excepţiei lipsei calităţii procesuale a pârâţilor T.F., S.N. şi P.I., excepţii respinse ca nefondate.
Excepţia lipsei de interes a invocării lipsei calităţii procesuale a pârâţilor T.F., S.N. şi P.I. invocată de reclamantă a fost admisă reţinându-se că pârâta T.E. nu a dovedit nici un interes când a invocat excepţia.
De asemeni a fost respinsă şi excepţia invocată prin întâmpinarea de la 18 noiembrie 2003, privind prescripţia dreptului la acţiune.
Prin sentinţa nr. 448 din 10 martie 2004, pronunţată în dosarul nr. 6433/COM/2003 de Tribunalul Dolj, s-a admis în parte acţiunea formulată de SC T.P. SNC Craiova, prin lichidator în contradictor cu pârâţii T.E., T.F., S.N. şi P.I.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 257.741.812 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor efectuate la imobilul proprietatea pârâtei, sumă reactualizată până în decembrie 2003, ce va fi reactualizată în funcţie de devalorizarea monedei naţionale la data plăţii efective.
Pentru a pronunţa sentinţa instanţa de fond a reţinut că o parte din contravaloarea lucrărilor a fost plătită de pârâta T.E.
Împotriva sentinţei au formulat apel pârâţii T.E., T.F., S.N. şi reclamanta SC T.P. SNC Craiova, prin lichidator care au criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinice.
Prin Decizia nr. 432 din 9 noiembrie 2004, pronunţată în dosarul nr. 770/COM/2004 de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, s-au respins ca nefondate apelurile formulate de pârâţii T.E. şi T.F.
Au fost admise apelurile formulate de reclamantă şi pârâta S.N.
A fost schimbată sentinţa apelată în sensul că s-a admis acţiunea aşa cum a fost precizată.
S-a reţinut că instanţa de fond a diminuat suma datorată de pârâta T.E. în condiţiile în care contractul încheiat între părţi nu s-a stipulat o clauză de compensare şi pârâta nu a formulat o cerere reconvenţională.
Împotriva deciziei a declarat recurs pârâta T.E. care a criticat-o pentru nelegalitate invocând prevederile art. 304 pct. 6-10 C. proc. civ.
A susţinut recurenta că în mod greşit s-a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii formulată de reclamantă motivat de faptul că lichidatorul care a promovat cererea de chemare în judecată nu a avut acordul tuturor asociaţilor potrivit art. 249 alin. (1) lit. c), coroborat cu art. 236 alin. (1) din Legea 31/1990.
Critica formulată nu este fondată.
În mod corect s-a apreciat că numirea în cauză ca lichidator a numitului B.V. nu a fost contestată de nici unul din asociaţi şi nici nu s-a solicitat înlocuirea acestuia încât s-a prezumat că a existat acordul chiar şi tacit, dar unanim al asociaţilor.
Nerespectarea condiţiilor cerute de lege privind numirea lichidatorilor este sancţionată de lege cu nulitatea relativă care nu poate fi invocată decât de asociaţi în interiorul termenului de prescripţie de 3 ani, recurenta având calitatea de terţ faţă de societate.
S-a mai susţinut de recurentă că în mod greşit a fost respinsă excepţia lipsei calităţii de folosinţă a reclamantei prin lichidator deoarece în faza lichidării persoana juridică nu poate avea decât drepturi în legătură cu încasarea creanţelor şi plata datoriilor, iar prin acţiune reclamanta îşi realizează un drept care nu exista anterior în patrimoniul său.
Nici această critică nu este fondată.
Lichidatorul a promovat acţiunea în baza atribuţiilor legale ce îi reveneau, deoarece creanţa pretinsă este născută înainte de intrarea societăţii reclamante în fază de faliment prin acţiune urmând a se stabili cuantumul exact al creanţei şi persoana răspunzătoare pentru plata acesteia.
Într-un alt motiv de recurs recurenta a susţinut că în mod greşit a fost respinsă excepţia privind prescripţia dreptului la acţiune.
Nici această critică nu este fondată.
De menţionat că prin Decizia nr. 1049 din 20 iunie 2003, pronunţată în dosarul nr. 726/COM/2003 de Curtea de Apel Craiova, s-a stabilit că momentul curgerii prescripţiei începe la 24 septembrie 1997, pronunţată de o instanţă de recurs care este irevocabilă.
A mai susţinut recurenta că în mod greşit instanţa de apel nu a reţinut că în cauză opera o compensare a creanţelor.
Şi această critică nu este fondată.
Compensarea putea fi avută în vedere de instanţă numai în momentul în care în cauză exista o cerere reconvenţională în acest sens formulată de recurentă.
Recurenta a mai criticat Decizia şi pentru netemeinicie invocând prevederile art. 304 pct. 10 C. proc. civ., susţinând că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra unor mijloace de probă administrate hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.
Acest motiv de recurs nu poate fi examinat întrucât pct. 10 din art. 304 C. proc. civ., a fost abrogat prin Legea 219/2003 privind aprobarea OUG nr. 138/2000, pentru modificarea şi completarea codului de procedură civilă.
Faţă de considerentele mai sus menţionate se constată că în cauză nu subzistă nici unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., care pot duce la modificarea sau casarea deciziei recurate şi în consecinţă în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul formulat urmează a fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta T.E. împotriva deciziei nr. 432 din Camera de Consiliu de la 9 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 29 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4342/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4354/2005. Comercial → |
|---|
