ICCJ. Decizia nr. 4382/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.4382/2005
Dosar nr. 10848/2004
Şedinţa publică din 30 septembrie 2005
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 2 martie 2004, reclamantul M.C., a chemat în judecată pe pârâtul B.G., solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună anularea contractului de vânzare-cumpărare mobiliară şi a contractului de concesiune din 12 august 2003.
În motivarea cererii reclamantul arată că la data de 30 iunie 2003 a vândut pârâtului 40 % din acţiunile deţinute la SC M. SA, conform contractului de vânzare-cumpărare încheiat, contract pe care-l consideră nul de drept pentru neachitarea diferenţei de sumă stipulată în conţinutul acestuia.
Se solicită de asemenea şi anularea contractului de concesiune în care pârâtul are calitatea de concesionar pe motiv că aceasta a fost dobândit prin fals şi uz de fals.
S-a formulat şi o cerere de intervenţie în interesul reclamantului S.A.U.C.
Tribunalul Botoşani, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 520 din 11 mai 2004 a respins ca nefondată atât acţiunea cât şi cererea de intervenţie.
În motivarea soluţiei, instanţa de fond a reţinut că pârâtul a făcut dovada achitării în întregime a preţului acţiunilor cumpărate de la reclamant, iar în ce priveşte contractul de concesiune din 12 august 2003, intervenit între C.L.C.C. şi pârâtul B.G., pentru concesionarea suprafeţei de 7306 mp pe o durată de 49 ani, s-a reţinut că reclamantul nu are calitate procesuală activă de a cere constatarea nulităţii contractului, deoarece acesta nu este parte contractantă.
Împotriva acestei soluţii a pronunţat apel reclamantul, arătând că nu a primit suma de 100.000 lei rămasă neachitată din preţul acţiunilor vândute pârâtului prin contractul de vânzare-cumpărare, situaţie în care se impune atât anularea contractului de vânzare-cumpărare cât şi cel de concesiune care a avut la bază convenţia iniţială.
Curtea de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia civilă nr. 195 din 4 octombrie 2004 a respins apelul, ca nefondat.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că pârâtul-intimat a făcut dovada achitării diferenţei de preţ de 100.000 lei, a acţiunilor cumpărate şi care reprezintă 40 % din acţiunile deţinute de reclamantul apelant la SC M. SA Copălău, fapt ce rezultă din recipisa de la 18 august 2003 şi din notificarea executorului judecătoresc.
De asemenea a fost menţinută soluţia privind lipsa calităţii procesuale active de a cere anularea contractului de concesiune, atâta timp cât reclamantul-apelant nu este parte contractantă.
Cu petiţiile înregistrate la data de 9 noiembrie 2004 şi respectiv 17 noiembrie 2004 au declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel reclamantul M.C. şi SC M. SA, prin administrator C.C.
Recurentul M.C. critică soluţia pronunţată, respectiv faptul că nu s-a avut în vedere că pârâtul B.G. nu a fost cumpărător de bună credinţă neachitând la termen preţul acţiunilor, plata nefiind făcută la dispoziţia sa, ci pe raza şi la dispoziţia SC M. SA.
De asemenea se arată că intimatul a falsificat şi folosit în dobândirea contractului de concesiune inventarul ce l-a avut în pază folosindu-l drept anexă la contractul de vânzare-cumpărare.
Recurentul C.C. critică soluţia instanţei de apel, învederând că nu s-a avut în vedere modificările intervenite la actele constitutive de SC M. SA, prin care înainte de încheierea contractului de vânzare-cumpărare acţiuni, s-a diminuat valoarea unei acţiuni, iar numărul de 1445 acţiuni nu reprezintă 40 % din capitalul social al societăţii.
Criticile formulate de recurentul M.C. sunt nefondate.
Probele administrate fac dovada achitării preţului acţiunilor cumpărate conform clauzelor din contractul de vânzare cumpărare, respectiv chitanţa C.E.C. Botoşani din 18 august 2003 şi din notificarea executorului judecătoresc.
În aceste condiţii nu se justifică cererea de anulare a contractului de vânzare-cumpărare acţiuni, intimatul pârât făcând dovada îndeplinirii obligaţiilor privind achitarea preţului.
Cu privire la anularea contractului de concesiune, aşa cum a reţinut şi instanţa de apel, recurentul faţă de cererea formulată nu are calitate procesuală activă nefiind parte contractantă.
Recursul declarat de SC M. SA prin administrator C.C. este inadmisibil.
În materie civilă şi comercială, hotărârile judecătoreşti îşi produc efectele numai între părţile care au luat parte la judecarea pricinii. În consecinţă, cadrul procesual din punctul de vedere al părţilor, stabilit la judecata înaintea instanţelor de fond, nu poate fi mărit cu ocazia judecăţii recursului.
Rezultă că numai părţile de la judecata în fond şi apel au dreptul de a exercita calea de atac a recursului.
În speţă SC M. SA nu a fost parte la judecata pricinii, astfel că nu poate exercita calea de atac a recursului.
Faţă de cele arătate, în considerarea dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâta SC M. SA Copălău prin C.C. şi respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul M.C., împotriva deciziei nr. 195 din 4 octombrie 2004 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială şi contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 30 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4360/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4425/2005. Comercial → |
|---|
