ICCJ. Decizia nr. 4425/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.4425/2005
Dosar nr. 3729/2003
Şedinţa publică din 4 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 25 ianuarie 1996, reclamanta SC P. SA Murighiol Tulcea, a chemat în judecată pe pârâta SC C.C. SA Bucureşti, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea acesteia la predarea în deplină proprietate boxele 5 şi 6 situate în H.C.O., şi la plata de daune în sumă de 3.000.000 lei cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 4236 din 13 mai 1996, Judecătoria sector II Bucureşti, a admis acţiunea, în parte, a obligat pârâta să-i lase în proprietate reclamantei boxele 5 şi 6, cu 305.000 lei cheltuieli de judecată, respingând capătul privind daunele.
Tribunalul Bucureşti, prin Decizia civilă nr. 4236 din 13 mai 1996, a admis în parte apelul pârâtei, a desfiinţat hotărârea de mai sus, şi a reţinut cauza spre rejudecare în fond.
Rejudecând cauza, prin sentinţa civilă nr. 2291 din 30 aprilie 1999, Tribunalul Bucureşti a admis acţiunea, a obligat pârâta să predea în proprietate boxele 5 şi 6 împreună cu utilităţile aferente, respingând cererea de daune, cu cheltuieli de judecată.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia civilă nr. 617 din 23 februarie 2000, a respins apelul pârâtei, ca nemotivat în termen.
Recursul declarat de pârâtă a fost constatat ca fiind nul de către Curtea Supremă de Justiţie, prin Decizia civilă nr. 6509 din 14 noiembrie 2001.
Prin Decizia civilă nr. 5112 din 17 septembrie 2002, Curtea Supremă de Justiţie a admis contestaţia în anulare, a anulat Decizia de mai sus şi a stabilit termen pentru soluţionarea recursului pârâtei.
Curtea Supremă de Justiţie, prin Decizia civilă nr. 206 din 21 ianuarie 2003, a admis recursul pârâtei, a casat Decizia atacată şi a trimis cauza spre rejudecarea apelului şi a excepţiilor formulate.
După casare, prin Decizia civilă nr. 56 din 15 octombrie 2003, Curtea de Apel Bucureşti a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active, a respins apelul pârâtei, precum şi cererea de intervenţie accesorie formulată în interesul pârâtei de SC P.A.I.E. SRL Bucureşti, cu 74.800.000 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei din urmă hotărâri judecătoreşti, pârâta a declarat recurs, solicitând, în esenţă, respingerea acţiunii reclamantei, care nu avea calitate procesuală activă, întrucât HG nr. 391/1995 ce încalcă Constituţia şi C. civ., trebuia a fi constatată ca nelegală.
Recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Din examinarea criticilor pe care pârâta le reiterează prin recursul de faţă, în raport de probatoriile administrate în cauză, se constată că nu sunt îndeplinite nici una dintre situaţiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ., pentru a conduce la casarea hotărârii atacate.
În speţă, se constată că prin HG nr. 391/1995, anexa la poziţia 22 au fost transmise boxele 5 şi 6 din H.C.O., către reclamantă, fără plată, aşa cum corect s-a reţinut şi prin hotărârea ce se atacă.
În această situaţie, invocarea Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică sau privată a statului cu destinaţie agricolă, în susţinerea excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, a fost corect înlăturată de instanţa de apel.
De altfel, problema legalităţii HG nr. 391/1995 a fost deja rezolvată pe calea contenciosului administrativ, prin sentinţa civilă nr. 813 din 8 septembrie 1997 a Curţii de Apel Bucureşti, irevocabilă prin Decizia nr. 310 din 12 februarie 1999 a Curţii Supreme de Justiţie.
În consecinţă, cum reclamanta a dobândit dreptul său de proprietate asupra boxelor în litigiu în temeiul unui titlu legal HG nr. 391/1995, corect instanţa de apel a constatat că sunt îndeplinite condiţiile legale prevăzute de art. 645 C. civ.
Astfel că, recursul pârâtei se priveşte ca nefondat şi va fi respins ca atare.
Având în vedere această soluţie pârâta va fi obligată conform art. 274 C. proc. civ., la cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC C.C. SA Bucureşti, împotriva deciziei comerciale nr. 56/ A din 15 octombrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Obligă recurenta să plătească intimatei SC P. SA Murighiol suma de 72.063.250 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 4 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4382/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4429/2005. Comercial → |
|---|
