ICCJ. Decizia nr. 4437/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.4437/2005
Dosar nr. 97/2005
Şedinţa publică din 4 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 16 ianuarie 2004, reclamanţii A.G. şi A.E. au chemat în judecată pe pârâţii A.V.A.B. în prezent A.V.A.S. Bucureşti şi B.A. SA (R.B. SA), sucursala Iaşi, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea contractului de credit din 21 martie 1995 şi contractul de garanţie imobiliară autentificat la 18 aprilie 1995.
Prin sentinţa civilă nr. 339 din 19 martie 2004, Tribunalul Iaşi a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Curţii de Apel Iaşi.
Prin sentinţa civilă nr. 200 din 25 noiembrie 2004, Curtea de Apel Iaşi a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei R.B. SA, sucursala Iaşi, precum şi excepţia prescripţiei dreptului la acţiune a reclamanţilor. A fost respinsă acţiunea reclamanţilor în contradictoriu cu pârâta A.V.A.S. Bucureşti, constatând ca prescris dreptul la acţiune. Totodată a fost respinsă acţiunea reclamanţilor în contradictoriu cu R.B. SA, sucursala Iaşi, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.
Împotriva acestei hotărâri judecătoreşti au declarat recurs reclamanţii, solicitând, în esenţă, admiterea acţiunii lor aşa cum a fost formulată, întrucât funcţionarii B.A. Iaşi au comis falsuri trecând în contractul de garanţie imobiliară, apartamentul lor proprietate personală, în acte nefiind incluse numele şi datele lor de identitate, nefiind semnatarii contractului de credit.
Din examinarea actelor şi lucrărilor aflate la dosarul cauzei în raport de susţinerile pe care reclamanţii le fac prin recursul de faţă, se constată că acestea nu sunt de natură să conducă la casarea hotărârii atacate, întrucât nu sunt îndeplinite nici una dintre situaţiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ. pentru a conduce la casarea hotărârii atacate.
În speţă, se constată că prin hotărârea atacată pricina a fost soluţionată pe calea admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei R.B. SA, sucursala Iaşi şi pe calea excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune în raport de pârâta A.V.A.S. Bucureşti.
Astfel, se constată că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei R.B. SA, sucursala Iaşi, a fost corect soluţionată de instanţă, întrucât prin contractul de cesiune de creanţă din 2 decembrie 1999, aceasta a cedat A.V.A.B. (în prezent A.V.A.S.) Bucureşti creanţa şi accesoriile ce decurg din contractul de împrumut şi încheiat cu debitoarea SC C.G. SRL beneficiara împrumutului şi din contractul de garanţie imobiliară, pe care reclamanţii recunosc că l-au încheiat.
În discuţie rămânând numai acţiunea reclamanţilor faţă de A.V.A.S. Bucureşti, care are calitate procesuală pasivă, instanţa de fond a examinat problema prescripţiei dreptului la acţiune în raport de această pârâtă.
Întrucât litigiul de faţă poartă asupra unei creanţe neperformante preluată la datoria publică de către pârâta A.V.A.S., corect instanţa a făcut aplicaţiunea dispoziţiilor art. 49 alin. (1) din OG nr. 51/1998 republicată, care prevedea o prescripţie de 6 luni de la data când s-a cunoscut sau trebuia să se cunoască faptul au actul pe care se întemeiază acţiunea.
Cum reclamanţii au indicat că au cunoscut pretinsul act fals în iunie-iulie 1996, deci anterior aprobării OG nr. 51/1998 prin Legea nr. 409/2001, termenul curge de la data intrării în vigoare a acestei legi, la 19 iulie 2001, aşa cum corect s-a reţinut prin hotărârea ce se atacă.
Ţinând seama că acţiunea reclamanţilor a fost introdusă la 16 ianuarie 2004, dreptul la acţiune era prescris la această dată.
În această situaţie, susţinerile reclamanţilor privind aspectele de fond ale cauzei, nu pot fi examinate, cât timp cauza a fost soluţionată pe excepţii în raport de cele două pârâte, aşa cum s-a arătat mai sus.
În consecinţă, recursul reclamanţilor fiind nefondat va fi respins, ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii A.G. şi A.E., împotriva sentinţei nr. 200 din 25 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 4 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4436/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4449/2005. Comercial → |
|---|
