ICCJ. Decizia nr. 4357/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin plângerea înregistrată la 5 ianuarie 2004 petenta SC A. SA Brașov, solicită instanței să dispună anularea procesului verbal încheiat la 17 noiembrie 2003 de către intimata C.A. R.A. și, în consecință, exonerarea acesteia de plata penalităților aplicate, în cuantum de 3.523.500 lei, pentru depășirea concentrațiilor maxime admise ale poluanților din apele uzate evacuate în canalizarea Municipiului Brașov.
Prin sentința civilă nr. 5213 din 26 mai 2004 Judecătoria Brașov admite plângerea formulată de petentă și, în consecință, desființează procesul verbal menționat, dispunând exonerarea acesteia de plata penalităților aplicate în cuantum de 3.523.500 lei.
Sentința Judecătoriei Brașov este atacată cu recurs de C.A. R.A. la Tribunalul Brașov, secția comercială și contencios administrativ care, prin decizia civilă nr. 642/ R din 3 decembrie 2004, declină competența de soluționare în favoarea Curții de Apel Brașov, reținând în acest sens că prin procesul verbal contestat s-au stabilit penalități de natură contractuală, conform art. 4 alin. (1) din H.G. nr. 472/2000, că, în consecință, nu este vorba de contestarea unui procesul - verbal de contravenție în sensul reglementat de art. 34 din O.G. nr. 2/2001 și că, deci, calea de atac se califica drept apel, fiind în cauză un litigiu neevaluabil în bani.
Prin decizia nr. 25/ Ap din 24 februarie 2005, Curtea de Apel Brașov, secția comercială, admite apelul formulat de pârâta C.A. R.A., împotriva sentinței pronunțate de Judecătoria Brașov pe care o schimbă în tot, în sensul că respinge plângerea formulată de reclamanta SC A. SA, împotriva procesului verbal din 17 noiembrie 2003, reținând că reclamanta nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale asumate față de pârâta apelantă și nu a respectat prevederile legale în materie de a-și preepura apele uzate în procesul de producție înainte de deversarea lor în sistemul de canalizare nedeținând un asemenea sistem de preepurare și nici autorizație de deversare, care expirase fără ca reclamanta intimată să fi făcut demersuri pentru obținerea reautorizării.
Nemulțumită de soluție, reclamanta SC C.B.R. SA Cluj-Napoca (fostă SC A. SA Brașov) formulează recurs împotriva deciziei instanței de apel solicitând, cu invocarea motivelor prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., admiterea acestuia, rejudecarea cauzei în fond și modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii apelului declarat de pârâtă intimată și menținerii sentinței pronunțate de instanța de fond ca temeinică și legală.
în susținerea recursului său, reclamanta recurentă critică decizia atacată pentru motivare contradictorie, instanța de apel menționând că "examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele de apel invocate, instanța constată că apelul este nefondat" dar decizând în dispozitiv admiterea apelului și modificarea în tot a sentinței primei instanțe, și, de asemenea, reținând că reclamanta intimată a încălcat prevederile instrucțiunilor de aplicare a H.G. nr. 472/2000 aprobate prin ordinul nr. 325/2001, pentru ca ulterior să arate că prevederile pct. 1.9 din aceste instrucțiuni sunt aplicabile numai relațiilor dintre sucursalele bazinale A.N.A.R. și utilizatorul de apă.
Mai susține recurenta că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a legii când a reținut că pentru aplicarea de penalități nu era necesară înscrierea în contractul abonament a categoriilor de poluanți specifici, a concentrației maxime admisibile a poluanților din apele uzate evacuate, a numărului de intervale de măsurători și a modalității de recoltare a probelor, deși art. 4 alin. (1) din H.G. nr. 472/2000 obliga la înscrierea în contractele de furnizare a serviciilor a unor asemenea precizări.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că litigiul are ca obiect anularea unui proces verbal emanând de la un comerciant, respectiv C.A. R.A. și adresat altui comerciant, SC C.B.R. SA cu care are încheiat un contract de prestare de servicii conform obiectului său de activitate. Ori, conform art. 2 alin. (1) lit. a) C. proc. civ., procesele și cererile în materie comercială al căror obiect este neevaluabil în bani se judecă în primă instanță de către tribunal și nu de către judecătorie cum s-a procedat în cauza de față. Cum potrivit art. 159 pct. 2 C. proc. civ. excepția de necompetență este de ordine publică atunci când pricina este de competența unei instanțe de alt grad și cum potrivit art. 162 C. proc. civ., excepțiile de procedură de ordine publică pot fi ridicate înaintea instanței de recurs dacă nu este nevoie de o verificare a împrejurărilor de fapt în afara dosarului, invocând din oficiu excepția de necompetență materială a înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea recursului promovat de reclamanta recurentă SC C.B.R. SA, devenită prin schimbarea denumirii SC U.B. SA Cluj-Napoca, Curtea urmează să admită excepția invocată, să admită recursul declarat de reclamanta recurentă împotriva deciziei instanței de apel, să caseze decizia recurată și sentința nr. 5213 din 26 mai 2004, pronunțată de Judecătoria Brașov și să trimită cauza spre rejudecare în primă instanță la Tribunalul Brașov, secția comercială.
Excepția invocată din oficiu de instanță fiind de ordine publică, admiterea acesteia a făcut de prisos examinarea criticilor formulate de recurentă în susținerea recursului său, potrivit art. 137 alin. (1) C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4348/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4366/2005. Comercial → |
|---|
