ICCJ. Decizia nr. 4426/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.4426/2005
Dosar nr. 5799/2004
Şedinţa publică de 4 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta S.N.P. P. SA, sucursala Sibiu, a acţionat în judecată pe pârâta C.F.R. M. SA, sucursala Braşov, SC P. SA Ploieşti şi S.N.P. P. SA, sucursala Piteşti, şi a solicitat ca pârâta ce va fi găsită în culpă să fie obligată prin hotărâre judecătorească la plata sumei de 10.404.658 lei contravaloare marfă lipsă la destinaţie şi la plata sumei de 913.773 lei cheltuieli de judecată.
Prin cerere reconvenţională, pârâta SC P. SA Ploieşti, a solicitat obligarea uneia dintre pârâtele chemate în judecată la plata sumei de 176.120 lei, refuzată la plată de reclamantă, sumă ce reprezintă tariful de transport aferent cantităţii de 400 kg benzină, constatată lipsă la destinaţie.
Tribunalul Prahova, prin sentinţa nr. 3910 din 19 decembrie 2003 a admis în parte acţiunea reclamantei şi a dispus obligarea pârâtei C.F.R. M. SA, sucursala Braşov, la plata sumei de 10.404.658 lei contravaloare marfă lipsă către reclamantă şi 913.773 lei cheltuieli de judecată.
Acţiunea a fost respinsă prin aceeaşi hotărâre faţă de pârâtele SC P. SA Ploieşti şi S.N.P. P. SA, sucursala Piteşti.
A fost admisă şi cererea reconvenţională formulată de SC P. SA Ploieşti şi aceeaşi pârâtă C.F.R. M. SA, sucursala Braşov, a fost obligată la plata sumei de 176.120 lei contravaloare cheltuieli de transport.
La pronunţarea acestei hotărâri, instanţa de fond a reţinut că S.N.P. P. SA, sucursala Piteşti, a livrat reclamantei un vagon încărcat cu 47.550 kg de benzină, care a ajuns la destinaţie cu urme de violare şi scurgeri din conţinut, consemnate în procesul - verbal de recepţie din 25 octombrie 2002; s-a reţinut că întrucât vagonul a fost preluat spre transport de calea ferată fără obiecţiuni, marfa lipsă constatată la destinaţie se datorează culpei cărăuşului, iar culpa celorlalte pârâte nu a fost dovedită.
Pe acelaşi raţionament juridic a fost admisă şi cererea reconvenţională formulată de SC P. SA Ploieşti.
Apelul declarat de pârâta C.F.R. M. SA, sucursala Braşov, împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond, a fost respins, ca nefondat de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 190 din 2 martie 2004, reţinând că soluţia pronunţată de instanţa de fond, se întemeiază pe probele administrate în cauză şi este temeinică şi legală.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, pârâtă C.F.R. M. SA, sucursala Braşov, a declarat recurs şi a solicitat admiterea recursului, admiterea şi a apelului pe care l-a declarat împotriva hotărârii pronunţată de instanţa de fond, iar pe fondul cauzei a solicitat modificarea în totalitate a hotărârii acestei din urmă instanţe în sensul respingerii acţiunii şi a cererii reconvenţionale.
Pretenţiile recurentei au fost motivate în drept pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., respectiv că hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
S-a susţinut astfel că:
- vagonul a fost eliberat destinatarului fără obiecţiuni;
- destinatarul a întocmit un proces verbal de constatare în momentul luării în primire a vagonului, ceea ce presupune că marfa constatată lipsă la destinaţie nu a fost încărcată în vagon de către predător.
Recursul pârâtei C.F.R. M. SA, sucursala Braşov, este întemeiat şi se va admite potrivit celor ce se vor arăta în continuare.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că consemnările din registrul veghetor privind momentul trecerii mărfii în paza juridică a destinatarului nu a fost interpretat greşit.
Calea ferată este scutită de răspundere în situaţia în care mijlocul de transport şi expediţie au fost eliberate fără urme de violare, sustragere, scurgere şi alte cauze similare.
Momentul confirmării de către destinatar a primirii transportului fără obiecţiuni marchează trecerea mărfurilor în paza juridică a primitorului, deci din acest moment răspunderea cărăuşului pentru eventualele lipsuri cantitative constatate ulterior încetează, astfel că greşit instanţa de fond a obligat cărăuşul la plata lipsurilor cantitative constatate în depozit, după eliberarea transportului.
Întrucât vagonul a fost eliberat destinatarului fără obiecţiuni, fapt dovedit de semnătura şi ştampila reprezentantului reclamantului în registrul veghetor dovedeşte lipsa culpei cărăuşului.
Eliberarea fără obiecţiuni a transportului de către acela ferată nefiind corect interpretată de instanţele anterioare urmează ca recursul pârâtei să fie admis, să fie modificată hotărârea pronunţată de instanţa de fond să se admită şi apelul aceleiaşi părţi împotriva sentinţei civile pronunţată de instanţa de fond în sensul schimbării în parte a hotărârii acestei instanţe şi pe fond să se respinsă acţiunea reclamantei, cu menţinerea celorlalte dispoziţii ale sentinţei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta C.F.R. M. SA, sucursala Braşov, împotriva deciziei nr. 190 din 2 martie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, pe care o modifică, în sensul că admite apelul aceleiaşi părţi împotriva sentinţei civile nr. 3910 din 19 decembrie 2003 a Tribunalului Prahova, pe care o schimbă în parte în sensul că respinge acţiunea reclamantei S.N.P. P. SA, sucursala Sibiu.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 4 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4403/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4470/2005. Comercial → |
|---|
