ICCJ. Decizia nr. 4482/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.4482/2005
Dosar nr. 2119/2005
Şedinţa publică din 5 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 7991, pronunţată la data de 21 octombrie 2004, în dosarul nr. 8171/COM/2003, secţia comercială a Tribunalului Constanţa, a admis acţiunea formulată de reclamanta, SC C. SA, împotriva pârâtei SC A.Ţ.A. SA, sucursala Constanţa, pe care a obligat-o să-i plătească suma de 1.250.000 lei şi cheltuieli de judecată în cuantum de 27.085.000 lei.
Spre a hotărî astfel, instanţa de fond, invocând art. 129 C. proc. civ., a apreciat că nu este ţinută de temeiul juridic invocat de reclamantă, ce vizează răspunderea delictuală, în condiţiile în care aceasta s-a prevalat de prevederile contractuale şi chiar dacă dispoziţiile Legii nr. 381/2002 nu au eficienţă în cauză, subzistă raportul obligaţional de natură contractuală existent între părţi.
Secţia comercială, maritimă, fluvială, de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Constanţa, prin Decizia nr. 47/ COM, pronunţată la data de 24 februarie 2005, a admis apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei tribunalului pe care a schimbat-o, în tot, în sensul că, pe fond, a respins, ca nefondată, acţiunea dedusă judecăţii prin care reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 1.250.000.000 lei, reprezentând daune din calamităţi.
Pentru a pronunţa menţionata decizie instanţa de apel a reţinut că prima instanţă a schimbat cauza juridică a acţiunii încălcând dispoziţiile art. 129 C. proc. civ., dat fiind că acţiunea reclamantei este o acţiune în răspundere civilă delictuală, ce presupune, conform art. 998 C. proc. civ., întrunirea cumulativă a unor condiţii care, în speţă, în lipsa dovezilor care să statueze, cu certitudine, existenţa principiului sau care să facă posibilă evaluarea acestuia, nu sunt îndeplinite, apreciind că indicarea ca prejudiciu a sumelor asigurate prevăzute în conţinutul poliţelor de asigurare nu este de natură a induce concluzia că aceasta este întinderea prejudiciului creat de pârâtă reclamantei.
Împotriva deciziei pronunţată în apel a formulat recurs intimata reclamantă, SC C. SA fără a preciza în drept motivele pe care îşi întemeiază această cerere.
În motivarea recursului s-a arătat, în esenţă, că instanţa de apel a ignorat probele administrate în cauză, respectiv înscrisurile, constând în cele două poliţe de asigurare, procesele verbale de constatare a culturilor agricole calamitate şi interogatoriile, care atestă că prejudiciul în cuantum de 1.250.000.000 lei există şi este evaluat, fiind reprezentat de valoarea sumei asigurare, neîncasată din culpa pârâtei, aspecte care, cu aplicarea art. 306 alin. (3) C. proc. civ., se circumscriu motivului prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ., în vigoare la data pronunţării deciziei atacate.
Recursul este nefondat.
Astfel este de observat că instanţa de apel s-a pronunţat asupra înscrisurilor evocate ce au fost administrate, respectiv asupra poliţelor de asigurare, procesele verbale de constatare a evocatelor daune a calamităţii nefiind depuse la dosar, iar interogatoriile, prin conţinutul şi răspunsurile la acestea, nu se constituie în probe hotărâtoare pentru relevarea caracterului cert al prejudiciului pretins, nici în privinţa existenţei sale şi nici cu privire la posibilitatea de a stabili întinderea sa, conform cerinţelor art. 998 C. proc. civ.
Aşa fiind, este de observat că dispoziţiile art. 304 alin. (1) pct. 10 C. proc. civ., în redactarea în vigoare la data pronunţării deciziei atacate, nu îşi găsesc aplicarea, întrucât spre a putea obţine modificarea unei hotărâri judecătoreşti, în temeiul acestui text legal trebuie îndeplinită atât condiţia nepronunţării instanţei asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate cât şi condiţia ca acestea să fi fost hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, condiţii ce se cer a fi întrunite cumulativ şi care, în speţă, nu sunt îndeplinite.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC C. SA, împotriva deciziei nr. 47 din 24 februarie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4480/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4486/2005. Comercial → |
|---|
