ICCJ. Decizia nr. 4480/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.4480/2005
Dosar nr. 1934/2005
Şedinţa publică din 5 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 123 din 20 septembrie 2004 a Tribunalului Arad, secţia comercială şi de contencios administrativ, pronunţată în dosarul nr. 2822/2004, a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta SC M.I. SRL Arad, împotriva pârâţilor M.I. şi SC G. SA constatându-se nulitatea absolută a contractului individual de muncă din 19 mai 2000, încheiat între cei doi pârâţi.
Instanţa a constatat că lipseşte total consimţământul SC T. SA, în contractul din 18 mai 2000, încheiat prin fraudarea legii de către fostul administrator, prin încălcarea dispoziţiilor imperative al art. 35 alin. (1) din decretul nr. 31/1954 şi ale art. 71 alin. (1) şi art. 111 alin. (3) lit. b) şi c) din Legea nr. 31/1990 republicată, precum şi pe cele ale dispoziţiilor art. 948 C. civ.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâtul M.I., invocând printre altele necompetenţa secţiei comerciale a Tribunalului Arad în soluţionarea cauzei în primă instanţă şi greşita compunere a completului de judecată de primă instanţă, arătând că potrivit art. 17 alin. (11) - (31) din Legea nr. 92/1992 litigiile de muncă se judecă de complete speciale ale secţiilor civile ale tribunalelor, acestea având în componenţă doi judecători şi doi magistraţi asistenţi, solicitându-se anularea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre competentă soluţionare la Tribunalul Arad, secţia civilă în complet special pentru soluţionarea litigiilor de muncă.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia civilă nr. 2/ A din 10 ianuarie 2005 a respins excepţia de netimbrare a apelului formulat de pârâtul M.I., a admis apelul acestuia, a anulat hotărârea atacată şi a trimis cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Arad, secţia civilă, la completul specializat pentru soluţionarea litigiilor de muncă.
Pentru a se pronunţa astfel a reţinut că în cauză este vorba despre un litigiu de muncă, indiferent de aprecierea reclamantei că ar fi vorba de un litigiu comercial, întrucât obiectul acţiunii este constituit de cererea reclamantei de constituire a nulităţii absolute a unui contract de muncă sau a menţiunilor privind majorările de salariu.
Astfel, potrivit art. 68 lit. b) din Legea nr. 168/1999 sunt considerate conflicte de drepturi, printre altele, conflictele în legătură cu constatarea nulităţii contractelor individuale sau colective de muncă ori a unor clauze ale acestora, aceste dispoziţii fiind aplicabile raporturilor juridice dintre părţi, faţă de faptul că contractul de muncă contestat în prezenta cauză a fost încheiat la 18 mai 2000.
Potrivit art. 17 alin. (11) - (31) din Legea nr. 92/1992 şi art. 2 lit. b1) C. proc. civ., litigiile de muncă se judecă de complete speciale ale secţiilor civile ale tribunalelor, acestea având în competenţă doi judecători şi doi magistraţi consultanţi.
Reţinând natura litigiului ca fiind de dreptul muncii, s-a apreciat şi asupra scutirii de plata taxei de timbru.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanta SC M.I. SRL Arad, prin administrator judiciar SC E. SA Arad şi pârâta SC G. SA.
Reclamanta a invocat, în drept, dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. susţinând, în esenţă, că instanţa a apreciat greşit actul juridic dedus judecăţii, deoarece actul juridic a cărui anulare se pretinde are ca fundament raporturile decurgând din calitatea de acţionar a reclamantei şi de mandatar al intimatului M.I., numit prin hotărâre a A.G.A., raporturi juridice comerciale, guvernate de Legea nr. 31/1990, republicată, privind societăţile comerciale, încât competenţa materială revenea instanţei care a fost legal investită şi nu instanţei specializată în soluţionarea litigiilor de muncă.
Pârâta a invocat, în drept, dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi a criticat soluţia sub aspectul soluţionării ambelor excepţii, atât aceea a netimbrării apelului de către pârât cât şi a necompetenţei materiale a instanţei.
A susţinut că, potrivit art. 11 şi art. 20 din Legea nr. 146/1997, modificată apelantul pârât M.I. avea obligaţia timbrării apelului cu jumătate din taxa judiciară de timbru achitată în primă instanţă şi cu toate că instanţa i-a pus în vedere la 6 decembrie 2004 să satisfacă această obligaţie, ulterior, încălcând art. 20 alin. (3) din lege, a respins excepţia de netimbrare.
Cu privire la necompetenţa materială a arătat că acţiunea promovată este întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 31/1990, care se completează cu dispoziţiile codului comercial şi prevederile statutare ale societăţii, pârâtul având calitatea de administrator, ceea ce exclude incidenţa dispoziţiilor art. 281 şi art. 282 C. muncii., privind jurisdicţia muncii şi părţile conflictului de muncă.
Recursurile sunt nefondate.
Într-adevăr, dacă, în cazul mandatului mandatarul încheie acte juridice în numele şi pe seama mandatului, având libertate de acţiune în conducerea afacerii, în cazul contractului de muncă, salariatul îndeplineşte acte materiale şi se află în raporturi de subordonare faţă de angajator potrivit Legii nr. 31/1990, respectiv, administratorii fiind legaţi de societatea comercială în virtutea unui mandat comercial.
În speţă, însă, obiectul acţiunii îl constituie desfiinţarea unui contract de muncă, independent de ceea ce legea specială reglementează în privinţa naturii raporturilor juridice dintre administratori şi societatea comercială, iar instanţa a făcut o corectă interpretare a acestuia nu neapărat prin raportare la calificarea pe care părţile au dat-o convenţiei ci, în principal, la drepturile şi obligaţiile pe care le defineşte, şi anume, prestarea unor acte materiale în schimbul unui salariu lunar.
Ori, în raport de obiectul acţiunii, desfiinţarea unui contract de muncă şi nu a mandatului comercial existând situaţii în practică, jurisdicţia aparţine instanţei de dreptul muncii aceasta fiind competentă să analizeze acţiunea atât din punct de vedere al calităţii procesuale cât şi pe fond, litigiile în legătură cu încheierea contractului de muncă fiind scutite de plata taxei de timbru.
Aşa fiind, criticile formulate de recurente şi întemeiate, în drept, pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., sunt nefondate încât, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursurile vor fi respinse, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC G. SA, împotriva deciziei nr. 2 din 10 ianuarie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, ca nefondat.
Respinge recursul declarat de reclamanta SC M.I. SRL, prin administrator judiciar SC E. SA Arad, împotriva aceleiaşi decizii ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 5 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4474/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4482/2005. Comercial → |
|---|
