ICCJ. Decizia nr. 4470/2005. Comercial

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA COMERCIALĂ

Decizia nr.4470/2005

Dosar nr. 9317/2004

Şedinţa publică din 5 octombrie 2005

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 517, pronunţată la data de 24 februarie 2004, în dosarul nr. 3170/C/2003, Judecătoria Caransebeş a admis cererea formulată de debitoarea, SC G.S. SA, prin administrator judiciar, SC F.C. SA şi a dispus întoarcerea executării silite în dosarul execuţional al executorului judecătoresc M.G., restabilirea situaţiei anterioare executării silite şi obligarea intimatei să plătească contestatoarei debitoare suma de 331.371.726 lei, debit executat silit.

Spre a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut în principal, că titlul în baza căruia s-a realizat executarea silită a fost desfiinţat.

Apelul declarat de creditoarea SC W. SA împotriva acestei hotărâri a fost respins, ca nefondat, de secţia comercială şi de contencios administrativ a Curţii de Apel Timişoara, prin Decizia civilă nr. 135, pronunţată la data de 5 mai 2004, în dosarul nr. 2732/2004.

Pentru a pronunţa această decizie instanţa de apel a reţinut că prin desfiinţarea titlului executoriu debitoarea are dreptul la întoarcerea executării şi restabilirea situaţiei anterioare astfel cum prevede art. 4041 C. proc. civ., apreciind că motivele referitoare la faptul că nu mai are obligaţii financiare faţă de intimată exced litigiului în speţă, întrucât obiectul examinării îl constituie doar dacă apelanta are obligaţia de restituire a sumei încasată prin executarea silită, apreciind, astfel, critica întemeiată pe dispoziţiile deciziei civile nr. 114 din 17 martie 2004, ca fiind neîntemeiată.

Împotriva deciziei pronunţată în apel a formulat recurs apelanta creditoare SC W. SA invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, pct. 8 şi pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea recursului s-a arătat, în esenţă, că susţinerile instanţei de apel sunt contradictorii, nu au acoperire în probele existente iar Decizia a fost dată cu ignorarea dispoziţiilor deciziei civile nr. 114 din 17 martie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. 513/COM/2002, critici care, cu aplicarea art. 306 alin. (3) C. proc. civ., se circumscriu motivelor prevăzute de art. 304 alin. (1) pct. 7 şi pct. 10 C. proc. civ., recurenta nedezvoltând motivele pe care le-a invocat, prevăzute de art. 304 pct. 8 şi pct. 9 C. proc. civ., spre a putea fi analizate.

Intimata a solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului apreciind ca fiind legală şi temeinică Decizia atacată.

Recursul este nefondat.

Astfel, examinarea considerentelor deciziei ce face obiectul prezentului recurs relevă că instanţa de apel a analizat motivele cuprinse în apelul reclamantei SC W. SA şi a răspuns argumentat criticilor acesteia din perspectiva obiectului cererii dedusă judecăţii, aşa încât critica întemeiată pe art. 304 pct. 7 C. proc. civ., nu se justifică.

Cum spre a putea obţine modificarea unei decizii trebuie ca instanţa să nu se fi pronunţat asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate, iar acestea să fie hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii şi cum, în speţă, instanţa de apel s-a pronunţat asupra apărării apelantei-pârâte, întemeiată pe dispoziţiile deciziei nr. 114 din 17 martie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. 513/COM/2004, apreciind-o, cu justeţe, irelevantă, se constată că nici critica ce vizează incidenţa art. 304 pct. 10 C. proc. civ., nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de acest text legal a fi întrunite cumulativ.

Aşa fiind, Curtea, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de creditoarea SC W. SA Reşiţa, împotriva deciziei nr. 135 din 5 mai 2004, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 5 octombrie 2005.

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4470/2005. Comercial