ICCJ. Decizia nr. 4456/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.4456/2005
Dosar nr. 2012/2005
Şedinţa publică din 4 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta S.I.F. M. SA, a chemat în judecată pe pârâta SC R. SA Bârlad, solicitând anularea hotărârii a A.G.E.A. din 18 august 2003, radierea menţiunilor înregistrate la O.R.C. în baza hotărârii atacate şi obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată.
Tribunalul Vaslui, prin ordonanţa nr. 1343 din 4 octombrie 2004, a respins acţiunea, reţinând că prin hotărârea atacată s-a aprobat majorarea capitalului social cu aport în numerar şi a fost împuternicit consiliul de administraţie cu puteri nelimitate pentru punerea în aplicare a hotărârii, iar preţul de subscriere a acţiunilor nu se calculează prin adăugarea unei prime de emisiune, pentru că nu sunt subscrise în virtutea dreptului de preferinţă. În privinţa împuternicirii Consiliului de administraţie, aceasta s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor art. 113 lit. e) şi art. 114 alin. (2) din Legea 31/1990.
Curtea de Apel Iaşi, soluţionând apelul declarat de reclamantă, prin Decizia nr. 6/A/COM din 21 martie 2005, a respins ca nefondată cererea.
Instanţa de apel a reţinut că prin art. 116 alin. (7) şi OUG nr. 28/2002 acţiunile care nu sunt subscrise în virtutea dreptului de preferinţă au ca preţ minim, preţul determinat în condiţiile alin. (4) din acelaşi articol, dispoziţie derogatorie de la determinarea preţului cu prima de emisiune, iar împuternicirea dată consiliului de administraţie avea în vedere numai îndeplinirea în condiţiile legii a procedurilor de majorare a capitalului social.
Împotriva deciziei astfel pronunţate, reclamanta a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ.
Recurenta susţine că la pct. 2 al hotărârii A.G.E.A. din 18 august 2003 s-a stabilit majorarea capitalului social aprobându-se preţul de subscriere al unei acţiuni de către acţionari în virtutea dreptului de preferinţă, la valoarea nominală de 25.000 lei, fără a se adăuga şi prima de emisiune aşa cum o prevede art. 116 alin. (4) din OUG nr. 28/2002, modificată de Legea nr. 525/2002, aşa încât instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a legii.
În privinţa împuternicirii dată consiliului de administraţie, recurenta susţine că acordarea unor puteri depline şi nelimitate este în contrarietate cu dispoziţiile Legii nr. 31/1990, iar obligarea puterii integral sau în parte unei persoane este stabilită limitativ de art. 114 din lege, iar art. 140 reglementează posibilitatea delegării unui comitet de direcţie.
Pe de altă parte, hotărârea A.G.E.A. este lovită de nulitate întrucât în numele acţionarului majoritar a votat I.T., persoană care nu este acţionar la SC R. SA Bârlad şi care nu avea dreptul să reprezinte şi să voteze pentru acţionarul K.I., iar instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra acestor dovezi.
Recursul este fondat şi va fi admis pentru considerentele ce se vor expune:
Prin hotărârea din 18 august 2003, A.G.E.A. SC R. SA Bârlad a stabilit majorarea capitalului social prin emisiunea a 14.531.472 de acţiuni noi cu preţul de subscriere de către acţionari, în virtutea dreptului de preferinţă la valoarea nominală de 25.000 lei (art. 2 şi 3).
Art. 8 din hotărâre împuternicea consiliul de administraţie cu puteri depline şi nelimitate în efectuarea tuturor formalităţilor procedurale în vederea punerii în aplicare a hotărârii, până la înregistrarea definitivă a acesteia. Totodată a dat dreptul consiliului de administraţie să delege propriile puteri unei persoane, în conformitate cu legea.
Alin. (4) al art. 116 din OUG nr. 28/2002 modificată prin Legea nr. 525/2002 prevede că „preţul de subscriere a acţiunilor emise pentru majorarea capitalului social, se va calcula obligatoriu prin adăugarea unei prime de emisiune cel puţin egală cu diferenţa de valoare dintre activul net pe acţiune şi valoarea nominală înregistrată a acţiunii".
Întrucât hotărârea A.G.E.A. prevedea subscrierea de către acţionari, în virtutea dreptului de preferinţă, valoarea unei acţiuni trebuia să cuprindă şi prima de emisiune.
Instanţele de fond au interpretat greşit actul normativ susmenţionat.
Aplicarea alin. (7) a articolului citat este posibilă numai în condiţiile în care acţiunile nu sunt subscrise în virtutea dreptului de preferinţă, iar în această situaţie preţul unei acţiuni nu poate fi mai mic decât cel determinat de alin. (4). Astfel determinarea preţului unei acţiuni chiar dacă nu sunt subscrise în virtutea dreptului de preferinţă nu poate fi mai mică decât aceea în care este inclusă şi prima de emisiune.
În privinţa împuternicirii dată consiliului de administraţie, instanţele de fond au reţinut judicios că nu au fost încălcate dispoziţiile legale.
Acordând puteri depline şi nelimitate în vederea întocmirii formalităţilor procedurale pentru aducerea la îndeplinire a hotărârii, A.G.E.A. nu a încălcat nici o dispoziţie legală. Chiar dacă sintagma „puteri depline şi nelimitate" ar putea determina un exerciţiu abuziv al prerogativelor, hotărârea atacată a circumscris, fără posibilitatea unor alte interpretări, împuternicirea, pentru efectuarea formalităţilor în vederea punerii în aplicare a ei.
În privinţa delegării propriilor puteri ale consiliului de administraţie unei persoane, aceasta a prevăzut că delegarea să se facă în condiţiile legii.
Astfel, nu se poate susţine, cu deplin temei, că instanţele de fond au nesocotit dispoziţiile art. 114 şi art. 140 (respectiv art. 143) din Legea nr. 31/1990, când dispoziţia adunării generale trimite la normele legale în materia delegării.
Motivele de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ., nu mai pot fi analizate întrucât textul a fost abrogat prin apariţia Legii nr. 219/2005.
Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul declarat, împotriva deciziei nr. 6/A/COM din 21 martie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi pe care o modifică în sensul că va admite apelul reclamantei declarat împotriva ordonanţei nr. 1343 din 4 octombrie 2004, pronunţată de Tribunalul Vaslui pe care o va schimba în tot şi va admite în parte acţiunea dispunând anularea hotărârii A.G.E.A. din 18 august 2003 pct. 2.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta S.I.F. M. SA Bacău, împotriva deciziei nr. 6/A/COM din 21 martie 2005 a Curţii de Apel Iaşi, pe care o modifică.
Admite apelul apelantei S.I.F. M. SA Bacău, împotriva sentinţei nr. 1343 din 4 octombrie 2004 a Tribunalului Vaslui, pe care o schimbă în tot în sensul că admite în parte acţiunea reclamantei şi dispune anularea hotărârii A.G.A. din 18 august 2003 a SC R. SA Bârlad.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 4 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4455/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4458/2005. Comercial → |
|---|
