ICCJ. Decizia nr. 4451/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.4451/2005
Dosar nr. 1920/2005
Şedinţa publică din 4 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată la 8 mai 2003, reclamanta SC R. SA Timişoara a cerut, în contradictoriu cu SC U.M.T. SA, următoarele:
- constatarea deţinerii dreptului de folosinţă asupra imobilului înscris cu C.F. Timişoara, respectiv asupra încăperilor pentru telex şi magazie, situate la parter şi asupra etajului II din imobil;
- dispunerea înscrierii în cartea funciară a dreptului de folosinţă.
În motivarea cererii, reclamanta a invocat protocolul încheiat cu pârâta la 20 mai 1994, prin care i-a cedat gratuit folosinţa spaţiilor menţionate pe durata funcţionării societăţii.
Pârâta prin întâmpinare a formulat cerere reconvenţională solicitând:
- constatarea nulităţii absolute a actului din 20 aprilie 1994, iar, în subsidiar, constatarea încetării efectelor acestuia la 30 aprilie 2003, în condiţiile denunţării sale unilaterale de către pârâtă;
- evacuarea reclamantei – pârâte din spaţiu.
Tribunalul Timiş, secţia comercială, prin sentinţa nr. 1264 din 4 mai 2004 a respins acţiunea reclamantei SC R. SA Timişoara.
A admis cererea reconvenţională şi a constatat că actul încheiat între părţi nu-şi mai produce efecte începând cu 30 aprilie 2003, dispunând evacuarea reclamantei pârâte reconvenţionale din imobilul înscris în C.F. Timişoara, cu obligarea acesteia la 10.000.000 lei cheltuieli de judecată.
În pronunţarea acestei hotărâri, instanţa a reţinut, privitor la acţiunea principală, că cererea privind intabularea dreptului de folosinţă în cartea funciară este neîntemeiată, în lipsa unui titlu valabil.
Admiterea cererii reconvenţionale s-a întemeiat pe denunţarea unilaterală a protocolului din 20 mai 1994, denunţare valabilă, întrucât pârâta SC U.M.T. SA a cedat folosinţa spaţiului cu titlu gratuit, ori, această cedare nu poate fi perpetuă, întrucât art. 1471 C. civ., prevede că „nimeni nu poate pune în serviciul altuia lucrările sale decât pentru o întrerupere determinată sau pentru un timp mărginit".
Pârâta având nevoie de spaţiu pentru sediul său administrativ, conform cu art. 1573 C. civ., este îndreptăţită la restituire.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, reclamanta, admis de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi contencios administrativ, prin Decizia nr. 282 din 4 octombrie 2004, hotărârea atacată fiind schimbată în sensul admiterii acţiunii şi constatării dreptului de folosinţă a reclamantei SC R. SA Timişoara asupra încăperilor pentru telex şi magazie situate la parter şi asupra etaj. II din imobilul înscris în C.F. Timişoara, dispunându-se înscrierea dreptului de folosinţă în cartea funciară.
Instanţa a respins cererea reconvenţională.
S-a reţinut, de către instanţa de apel, că din analizarea probelor dosarului, rezultă raporturile comerciale dintre părţi şi acordul acestora ca reclamanta să folosească spaţiul în litigiu.
Instanţa a înlăturat susţinerile pârâtei privind lipsa cauzei juridice şi semnarea protocolului de o persoană ce nu avea mandat în acest sens, reţinând că voinţa părţilor a fost evidentă, faţă de împrejurarea că reclamanta foloseşte spaţiul de peste 10 ani cu acordul pârâtei.
Împotriva acestei decizii, pârâta SC U.M.T. SA Timişoara a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 4, 7, 8, 9 C. proc. civ., formulând următoarele critici:
- Protocolul din 20 mai 1994 încalcă principiul capacităţii de folosinţă a SC U.M.T. SA.
- Semnatarul actului avea împuternicire de la C.Î.S., care conducea activitatea SC U.M.T. SA, conform procesului verbal al şedinţei din 15 mai 1993, să încheie cu reclamanta contract de închiriere pentru etajul II şi nicidecum să cedeze în mod gratuit folosinţa, ceea ce este de neconceput între societăţile comerciale.
- hotărârea atacată este nemotivată în ce priveşte reţinerea valabilităţii protocolului din 20 mai 1994;
- greşit se reţine că protocolul constituie o tranzacţie, urmare renunţării SC R. SA la valorificarea unor pretenţii în justiţie.
- au fost aplicate greşit prevederile art. 157 C. proc. civ., privind contractul de comodat.
Din verificarea actelor şi lucrările dosarului Înalta Curte, reţine următoarele:
Din ansamblul probelor dosarului se reţine că protocolul din 20 mai 2004 are natura unui contract de comodat, conform art. 1573 C. civ., deoarece prevede acordarea dreptului de folosinţă fără obţinerea unei contraprestaţii.
Reţinerea instanţei de apel, în sensul că, prin faptul că SC R. SA foloseşte spaţiul de peste 10 ani cu acordul pârâtei, este o recunoaştere a dreptului de folosinţă, nu constituie un argument în considerarea protocolului ca un act de constituire a unui drept real.
Nici probele din dosar nu pot susţine această reţinere, întrucât între părţi a existat anterior protocolului contracte de închiriere, iar A.G.A. din 4 aprilie 1994 din SC U.M.T. SA prevede dezacordul cedării folosinţei imobilului.
Consiliul de administraţia al recurentei, în şedinţa din 29 martie 2004 hotărăşte reînoirea contractului de închiriere cu intimata.
Rezultă ca, întemeiat instanţa de fond a reţinut că nu se poate reţine cedarea fără termen a folosinţei imobilului.
Această cedare gratuită a unui drept patrimonial, în folosul altei societăţi comerciale, încalcă scopul persoanei juridice, obţinerea de profit şi ca urmare, capacitatea de folosinţă a acesteia.
Faţă de lezarea intereselor recurentei prin încheierea protocolului, cu depăşirea mandatului, care nu era pentru o gratuitate ci pentru închiriere, a intervenit şi denunţarea acestuia.
Recurenta, prin notificarea din 26 martie 2003 a somat-o pe intimată să predea spaţiul cel mai târziu la 30 aprilie 2003.
Instanţa de fond a reţinut întemeiat încetarea contractului de comodat în temeiul art. 1573 C. civ. şi deţinerea fără temei a spaţiului proprietatea SC U.M.T. SA Timişoara, dispunând evacuarea SC R. SA Timişoara.
Aşa fiind, recursul urmează să fie admis ca întemeiat, iar hotărârea atacată să fie modificată în sensul respingerii apelului SC R. SA şi menţinerii ca temeinică şi legală a sentinţei Tribunalului Timiş, secţia comercială, nr. 1264 din 4 mai 2004.
În ce privesc cheltuielile de judecată în recurs, recurenta a precizat că îşi rezervă dreptul solicitării printr-o cerere separată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC U.M.T. SA Timişoara, împotriva deciziei civile nr. 282 din Camera de Consiliu de la 4 octombrie 2004 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, pe care o modifică în sensul că respinge apelul declarat de reclamanta SC R. SA Timişoara, împotriva sentinţei civile nr. 1264 din 4 mai 2004 a Tribunalului Timiş, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 4 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4418/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4455/2005. Comercial → |
|---|
