ICCJ. Decizia nr. 4471/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.4471/2005
Dosar nr. 9733/2004
Şedinţa publică din 5 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1005, pronunţată la data de 21 aprilie 2004, în dosarul nr. 7309/2003, secţia comercială a Tribunalului Maramureş, a admis acţiunea formulată de reclamanţii Z.V., T.V., C.I., împotriva pârâţilor SC E. SRL, C.S. şi B.G.; a dispus dizolvarea SC E. SRL; a numit lichidator pe O.M. şi a dispus publicarea sentinţei în M. Of. partea a IV-a şi într-un ziar de largă răspândire pe cheltuiala reclamanţilor.
Spre a hotărî astfel prima instanţă a reţinut că, întrucât SC E. SRL nu mai are organe statutare, respectiv administrator şi nici unul dintre asociaţi nu a făcut demersuri pentru desemnarea acestuia, că aceasta şi-a încetat activitatea, nu a depus bilanţul la sfârşit de an, nu are sediu social cunoscut, iar inactivitatea „temporară" anunţată organelor fiscale depăşeşte 3 ani, sunt întrunite cerinţele prevăzute de art. 323 lit. a) şi lit. c) din Legea nr. 31/1990, republicată ca şi cele prevăzute de art. 222 lit. e) din acelaşi act normativ având în vedere gravele neînţelegeri dintre asociaţi evidenţiate de probele administrate.
Apelul declarat de C.S., împotriva acestei hotărâri a fost respins, ca nefondat, de secţia comercială şi de contencios administrativ a Curţii de Apel Cluj, prin Decizia civilă nr. 417, pronunţată la data de 15 iunie 2004, în dosarul nr. 7878/2004.
Pentru a pronunţa această decizie instanţa de control, raportând sentinţa atacată la motivele invocate prin cererea de apel, a reţinut, în principal, că prima instanţă a făcut, în mod corect, aplicarea art. 222 lit. e) din Legea nr. nr. 31/1990, întrucât probele administrate atestă existenţa unor neînţelegeri grave între asociaţi ce fac imposibilă continuarea societăţii, impunându-se dizolvarea acesteia cu toate consecinţele ce decurg din aceasta: desemnarea unui lichidator şi efectuarea lichidării, situaţie în care nu se impune analizarea incidenţei celorlalte motive de dizolvare prevăzute de art. 222 din evocatul act normativ şi nici administrarea altor probe.
Împotriva deciziei pronunţată în apel a formulat recurs apelantul pârât C.S. invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 şi pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului s-a arătat, în esenţă, că procedura de citare a SC E. SRL pentru termenul la care s-a judecat apelul a fost viciată, lipsind ştampila acesteia pe procedura de citare; că Decizia a fost pronunţată cu încălcarea, flagrantă, a prevederilor legale în materie, critici care, cu aplicarea art. 306 (3) C. proc. civ., se circumscriu motivelor prevăzute de art. 304 pct. 5 şi pct. 9 C. proc. civ., susţinându-se în dezvoltarea motivului invocat, prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., că Decizia atacată a fost pronunţată fără administrarea unor probe necesare pentru justa soluţionare a cauzei, respinse de instanţa de apel.
Recursul este nefondat.
Astfel, neregularitatea procedurii de citare a SC E. SRL, chiar dacă ar fi reală, reprezintă o nulitate relativă în sensul art. 105 alin. (2) C. proc. civ. şi conform art. 108 alin. (2) C. proc. civ., nu poate fi invocată decât de partea pretins vătămată, respectiv de susnumita societate comercială, recurentul nefiind îndreptăţit să invoce în favoarea sa nulitatea relativă de care se putea prevala exclusiv această parte, aşa încât critica ce se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., nu poate fi primită.
Având în vedere că gravele neînţelegeri intervenite între asociaţi, relevate, amplu, de materialul probator administrat în cauză, ce au condus la imposibilitatea realizării obiectului social, se constituie în cauză de dizolvare, prevăzută de art. 222 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 31/1990, republicată, în redactarea în vigoare la data pronunţării sentinţei şi deciziei atacate, evocat şi de instanţa de apel, se constată că aceste dispoziţii legale au fost corect aplicate, situaţie ce înlătură incidenţa art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Cum împrejurarea respingerii cererii de probatorii formulată de apelant, de către instanţa de apel, constituie o chestiune de apreciere a mijloacelor de probă de care aceasta a putut uza în mod suveran, ce excede controlului acestei instanţe, se constată că această critică nu poate determina modificarea deciziei în condiţiile prevăzute de art. 304 pct. 7 invocat de recurent, întrucât acestea vizează lipsa motivării, motive contradictorii ori străine de natura pricinii şi nu poate fi încadrată în nici un alt motiv de recurs, conform art. 304 C. proc. civ.
Aşa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul C.S., împotriva deciziei nr. 416 din 15 iulie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Cluj Napoca, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 5 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4464/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4475/2005. Comercial → |
|---|
