ICCJ. Decizia nr. 4475/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.4475/2005
Dosar nr. 1047/2005
Şedinţa publică din 5 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 2049, pronunţată la data de 8 septembrie 2004, secţia comercială şi de contencios administrativ, a Tribunalului Hunedoara, a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamanta SC C. SA, împotriva pârâtului S.J.D. pe care l-a obligat să plătească reclamantei suma de 1.020.997.571 lei, cu titlu de penalităţi de întârziere şi suma de 37.414.951 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Spre a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că între părţi s-au încheiat contractul de prestări servicii din 1 aprilie 2002, precedat de contractul din 1 martie 2001, în baza cărora reclamanta a furnizat pârâtului energie termică şi apă şi că acesta nu a achitat în termen facturile calculându-se majorări de întârziere ce însumează 1.020.027.571 lei, conform raportului de expertiză, iar pentru suma calculată în perioada ianuarie-martie 2001 dreptul la acţiune al reclamantei este prescris.
Secţia comercială şi de contencios administrativ a Curţii de Apel Alba Iulia, prin Decizia civilă nr. 11/ A, pronunţată la data de 21 ianuarie 2005 a admis apelul declarat de pârât împotriva sentinţei tribunalului pe care a schimbat-o, în parte, în sensul că a respins cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata penalităţilor de întârziere, menţinând dispoziţia privind obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunţa această decizie instanţa de apel a reţinut în principal, că prima instanţă a omis să constate aplicabilitatea OUG nr. 37/2004, cu toate că pârâtul a formulat această apărare şi că aspectul cheltuielilor de judecată nu a fost criticat în apel.
Împotriva deciziei pronunţată în apel a formulat recurs intimata reclamantă SC C. SA, invocând motivele prevăzute de art. 8-10 C. proc. civ.
În motivarea recursului s-a arătat, în esenţă, că hotărârea pronunţată de instanţa de apel este dată cu aplicarea greşită a legii, respectiv a OUG nr. 37/2004, faţă de raportul contractual existent între părţi şi faţă de faptul că acest normativ nu se aplică pârâtului, critică ce se circumscrie motivului prevăzut de art. 9 C. proc. civ.
Intimatul a solicitat prin întâmpinare respingerea recursului, apreciind ca fiind legală şi temeinică Decizia atacată.
Recursul este nefondat.
Astfel, este de observat că OUG nr. 37/2004, privind unele măsuri de diminuare a arieratelor din economie nu distinge situaţiile evocate de recurent în susţinerea motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi se aplică, după data intrării sale în vigoare, tuturor beneficiarilor anulării penalităţilor şi majorărilor de întârziere, respectiv persoanelor juridice consumatoare de energie electrică, energie termică, apă şi gaze naturale, care plătesc, integral, contravaloarea facturilor reprezentând obligaţiile curente şi restante pentru consumul de energie electrică, energie termică, apă şi gaze naturale până la 30 iunie, conform art. 1 alin. (1) şi alin. (4), deci şi pârâtului care îndeplineşte evocatele condiţii, aşa încât se constată că, în mod corect instanţa de apel a reţinut incidenţa în speţă a enunţatului act normativ şi a făcut aplicarea acestuia.
Aşa fiind, având în vedere că, în cauză, nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 şi pct. 10 C. proc. civ., în vigoare la data pronunţării deciziei atacate, nu au fost dezvoltate conform cerinţelor art. 3021 lit. c) C. proc. civ., spre a putea fi analizate, Curtea, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de intimata reclamantă împotriva menţionatei decizii pronunţată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC C. SA Deva, împotriva deciziei nr. 11 din 21 ianuarie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 5 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4471/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4476/2005. Comercial → |
|---|
