ICCJ. Decizia nr. 4502/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.4502/2005
Dosar nr. 11101/2004
Şedinţa publică din 5 octombrie 2005
Deliberând asupra recursului de faţă,
Reclamanta SC I.M.P. SA Ploieşti a solicitat obligarea pârâtei R.A.T.P.P. la plata sumei de 6.505.876.112 lei, reprezentând echivalentul prejudiciului suferit ca urmare a nepreluării contractului şi neexecutării totale a obligaţiilor din acest contract.
Motivându-şi acţiunea, reclamanta arată că a încheiat cu P.M.P. contractul în urma licitaţiei publice din 5 aprilie 1999, având ca obiect executarea lucrărilor de reparaţii, întreţinere şi montaj indicatoare de circulaţie şi marcaj pietonal în municipiul Ploieşti, contract încheiat pe o perioadă de 5 ani. Prin H.C.L. nr. 115/2002 a fost novat contractul, beneficiar al acestuia devenind R.A.T.P.P.
La data de 5 august 2002 pârâta a transmis actul adiţional prin care a modificat unilateral contractul restrângând obiectul acestuia la executarea de lucrări de marcaj rutier; au fost modificate şi tarifele deşi prin contract acestea au fost negociate până la 15 aprilie 2003.
Tribunalul Prahova, prin sentinţa civilă nr. 1419 din 9 iunie 2004 a admis acţiunea reclamantei, a obligat-o pe pârâtă la 4.369.491.630 lei daune compensatorii şi 95.839.916 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut că preluarea contractului presupune obligaţia de îndeplinire cu bună credinţă a contractului, iar nerespectarea acestei obligaţii determină un prejudiciu. Cuantumul prejudiciului a fost stabilit de expertiza dispusă în cauză.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta criticând modalitatea în care a fost soluţionată excepţia de necompetenţă materială încălcându-se voinţa părţilor exprimată în art. 12 din contract care prevede că divergenţele dintre părţi se soluţionează numai prin conciliere directă.
Pe fond soluţia este criticată sub aspectul aplicării răspunderii contractuale şi acordării sumelor care reprezentau un prejudiciu eventual şi nu unul cert.
Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia civilă nr. 707 din 8 octombrie 2004 a admis apelul pârâtei, a schimbat în tot sentinţa şi a respins acţiunea precizată ca nefondată.
Pentru a pronunţa această decizie instanţa de apel a reţinut că potrivit art. 7 din contract beneficiarul s-a obligat să lanseze comenzi lunare pe cantităţi fizice de lucrări ce trebuiau executate, cu cel puţin 5 zile înainte de începerea lunii următoare.
Prin nelansarea comenzilor de către beneficiar nu se poate vorbi de un prejudiciu suferit de reclamantă întrucât principalele efecte ale contractului au fost suspendate şi nu se justifică acordarea de daune compensatorii; de altfel lansarea comenzilor a fost lăsată la aprecierea beneficiarului nefiind o obligaţie fermă ca să poată fi producătoare de prejudiciu.
Prejudiciul calculat de expert a fost considerat ipotetic fiind calculat pe baza facturilor pe care reclamanta le-a încasat ca urmare a executării lucrărilor în favoarea beneficiarilor anteriori ai pârâtei în perioada 1 aprilie 1999 – 1 aprilie 2002.
Critica privind excepţia necompetenţei materiale a fost apreciată ca nefondată în raport de clauza prevăzută în art. 12 din contract care se aplică doar fazei de conciliere, ea neputând înlătura dreptul de a se adresa instanţelor de judecată.
Această decizie a fost atacată cu recurs de către reclamantă invocându-se motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ.
Se susţine că părţile nu au încheiat un contract formal şi imposibil de executat ci acesta a şi fost derulat pe perioada 15 aprilie 1999 – august 2002. În 2002 pârâta şi-a manifestat neechivoc refuzul de a mai continua raporturile contractuale. În aceste condiţii nu se mai poate susţine că ar fi o convenţie informă, neproducătoare de efecte juridice.
Clauza prevăzută la art. 7 din contract nu poate fi considerată ca o condiţie suspensivă a contractului care s-a desfăşurat deja până în 2002, pentru că ar însemna acceptarea unei condiţii pur potestative şi care este nulă potrivit art. 1010 C. civ.
Se mai arată că lipsa disponibilului bănesc nu reprezintă o clauză de exonerare pentru continuarea contractului, iar acest contract a fost încheiat ca urmare a unei licitaţii publice.
Este criticată şi interpretarea instanţei de apel potrivit căreia inexistenţa unei clauze penale ar face ca prejudiciul să nu poată fi cuantificat.
Recurenta consideră că era îndreptăţită să i se acorde atât prejudiciul efectiv produs prin reaua-credinţă a pârâtei care a refuzat unilateral să-şi îndeplinească obligaţiile contractuale cât şi beneficiul nerealizat stabilit prin raportare la lucrările prevăzute în contract.
Un alt motiv de recurs priveşte ignorarea de către instanţa de apel a unor dovezi hotărâtoare pentru dezlegarea cauzei, respectiv adresele emise de pârâtă prin care aceasta declară expres că nu înţelege să mai execute contractul cât şi dovezile din care reiese că pârâta, avea disponibil în cont din moment ce a încheiat contracte de leasing pentru achiziţionarea unor utilaje din import în valoare de 34.811 euro.
Recursul reclamantei este fondat pentru următoarele considerente:
Contractul a fost încheiat pe o perioadă de 5 ani fiind urmare a unei licitaţii publice, iar prin schimbarea beneficiarului nu se puteau aduce schimbări cu privire la obiectul contractului sau la tarife decât prin negociere între noile părţi.
O astfel de negociere nu a existat şi încercarea pârâtei de a modifica unilateral acest contract nu poate fi considerată decât abuzivă având în vedere dispoziţiile art. 9 din contract.
Nu este lipsit de relevanţă faptul că în perioada 15 aprilie 1999 – august 2002 contractul s-a derulat în condiţiile stabilite prin clauzele contractuale nepunându-se în discuţie condiţia lansării comenzilor ceea ce dovedeşte că executarea cu bună credinţă a contractului s-a putut face fără a se aştepta comenzile.
Invocarea ulterioară a unei astfel de condiţii pur potestative nu poate fi luată în considerare după mai bine de un an de derulare a contractului şi reprezintă o interpretare care lasă fără efecte contractul, neacceptabilă, conform art. 978 C. civ.
În ceea ce priveşte modul de determinare a prejudiciului, este greşită aprecierea instanţei de apel potrivit căreia fără existenţa unei clauze penale nu se poate cuantifica prejudiciul. Prin clauza penală părţile doar stabilesc anticipat prejudiciul ce îl consideră că se va produce în caz de neexecutare sau de întârziere a executării dar prevederea clauzei penale nu este obligatorie pentru a se determina prejudiciul în caz de litigiu, criteriile pentru cuantificare fiind prevăzute de art. 1084 C. civ., care a şi fost respectat cu ocazia efectuării expertizei ce a evaluat atât pierderea reală cât şi beneficiul nerealizat folosind pentru estimare date certe, respectiv valoarea lucrărilor executate anterior de reclamantă pentru beneficiarul iniţial al contractului.
Şi critica referitoare la o posibilă exonerare pentru necontinuarea contractului din lipsa disponibilului bănesc este întemeiată.
Un asemenea motiv nu este prevăzut nici în lege şi nici în contractul părţilor şi de altfel probele dovedeau că pârâta avea disponibil în cont.
Găsindu-se întemeiate motivele de recurs acesta urmează a fi admis.
Se va modifica Decizia atacată în sensul că se va respinge apelul pârâtei urmând a se menţine sentinţa de fond.
Potrivit dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., va fi obligată intimata R.A.T.P.P. la plata sumei de 2.270,75 lei noi cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxe judiciare şi onorariu de avocat în limita dovezilor depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC I.M.P. SA Ploieşti, împotriva deciziei nr. 707 din 8 octombrie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, modifică Decizia atacată în sensul că respinge apelul declarat de pârâta R.A.T.P.P., împotriva sentinţei nr. 1419 din 9 iunie 2004 a Tribunalului Prahova, pe care o menţine.
Obligă intimatul să plătească recurentei 2.270,75 RON cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 5 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4499/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4507/2005. Comercial → |
|---|
