ICCJ. Decizia nr. 4509/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.4509/2005
Dosar nr. 9934/2004
Şedinţa publică din 6 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 618 din 1 martie 2005, Tribunalul Caraş Severin Reşiţa, secţia civilă, a admis acţiunea reclamantei SC C.C.S. SA Reşiţa formulată în contradictoriu cu pârâta SC H. SA şi, în consecinţă a obligat pe aceasta din urmă la plata către reclamantă a sumei de 204.588.107 lei, cu titlu de dobândă legală şi cheltuieli de judecată în cuantum de 12.388.107 lei.
În considerentele sentinţei astfel pronunţate, instanţa de fond reţine în esenţă culpa pârâtei în executarea cu întârziere a obligaţiilor contractuale privind plata preţului pentru marfa livrată.
Sentinţa fondului a fost confirmată prin Decizia civilă nr. 216/ A din 25 iunie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, care a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta SC H. SA.
Instanţa de apel a analizat criticile aduse de pârâtă sentinţei de fond, care vizau modul greşit de calcul al dobânzilor datorate, între părţile litigante operând compensarea, ordinele ce atestă operaţiunea fiind depuse la instanţa de fond şi a reţinut că din nota de calcul depusă la dosar fond, rezultă cu certitudine sumele şi datele, precum şi baza legală de calcul, OG nr. 9/2000.
Împotriva deciziei pronunţate în apel a declarat recurs pârâta SC H. SA, care a solicitat ca în fond, după admiterea recursului, diminuarea sumei la care a fost obligată cu titlu de dobândă legală de calcul.
Criticile aduse de recurentă vizează nelegalitatea deciziei, instanţa de apel însuşindu-şi modul greşit de calcul stabilit prin sentinţa de fond cu neobservarea ordinelor de compensare, în realitate suma datorată fiind mult mai mică.
A mai susţinut recurenta că în mod greşit au fost stabilite şi cheltuielile de judecată, aceasta fiind o consecinţă a primei critici aduse.
Având în vedere noile reglementări de modificare a Codului de procedură civilă aduse prin Legea nr. 219/2005, conform dispoziţiilor art. 2821 alin. (1) C. proc. civ. „nu sunt supuse apelului hotărârile judecătoreşti data în primă instanţă în cererile introduse pe cale principală privind .. litigii al căror obiect are o valoare de până la un miliard lei inclusiv, atât în materie civilă, cât şi în materie comercială".
Normele imperative ale Legii nr. 219/2005 fiind de strictă şi imediată aplicare, urmează ca Înalta Curte să dea eficienţă textelor normative sus menţionate şi, în consecinţă, pe cale de excepţie, să-şi constate necompetenţa materială în soluţionarea prezentei cauze, având în vedere ca în speţă este un litigiu comercial al cărei obiect constituie pretenţii băneşti al căror cuantum este sub un miliard lei.
Conform aceloraşi dispoziţii imperative prevăzute în cuprinsul art. 3 alin. (3) C. proc. civ., competenţa de soluţionare revine Curţii de Apel ca instanţă de recurs.
Astfel, hotărârea fondului fiind pronunţată de Tribunalul Caraş – Severin Reşiţa, în considerarea dispoziţiilor art. 2821 alin. (1) C. proc. civ., raportat la dispoziţiile art. 3 alin. (3) C. proc. civ., instanţa competentă să soluţioneze recursul este Curtea de Apel Timişoara.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. II pct. 3 din Legea nr. 219/2005, Înalta Curte va admite excepţia de necompetenţă materială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, va casa Decizia recurată şi va trimite cauza pentru soluţionarea recursului instanţei competente.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepţia de necompetenţă materială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
Casează Decizia nr. 216/ A din 25 iunie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru soluţionarea recursului declarat de pârâta SC H. SA, împotriva sentinţei nr. 618 din 1 martie 2004, pronunţată de Tribunalul Caraş – Severin.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 6 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4507/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4510/2005. Comercial → |
|---|
