ICCJ. Decizia nr. 4584/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.4584/2005
Dosar nr. 10292/2004
Şedinţa publică din 7 octombrie 2005
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 20 august 2003, reclamanta SC E.P. SA Sibiu a solicitat ca în contradictoriu cu pârâta SC A.T. SRL Bucureşti să se dispună rezilierea contractului de asociere în participaţiune încheiat de părţi la 5 septembrie 1995, pentru neîndeplinirea clauzelor contractuale, lichidarea asociaţiei cu repunerea părţilor în situaţia anterioară şi evacuarea pârâtei din imobilul construcţii şi teren, proprietatea reclamantei înscris în C.F. Sibiu.
Tribunalul Sibiu, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 564 din 24 februarie 2004 a respins acţiunea reclamantei.
Prin Decizia civilă nr. 212 din 14 iulie 2004 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi contencios administrativ, s-a admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei tribunalului, ce a fost schimbată în tot, în sensul că s-a admis acţiunea reclamantei şi s-a dispus rezilierea contractului încheiat de părţi la 5 septembrie 1995.
Pârâta a fost obligată să restituie reclamantei imobilul construcţii şi teren proprietatea acesteia, înscris în C.F. Sibiu şi să-şi ridice utilajele liniei pentru prelucrarea lemnului şi construcţiile demontabile, conform art. 22 din contract; pârâta a fost obligată la 120.633.000 lei cheltuieli de judecată în ambele instanţe.
S-a reţinut în considerentele deciziei că în speţă ne aflăm în prezenţa unui contract de închiriere, deghizat într-un contract de asociere în participaţiune, deoarece pârâta deşi s-a obligat să ţină evidenţa contabilă distinctă pe activitatea desfăşurată, nu a procedat în consecinţă.
Clauza potrivit căreia părţile au fost de acord să se achite cu titlu de „plafon minim de încasare 3,534 mărci germane /lună" (art. 18) indiferent dacă activitatea este profitabilă sau nu este nulă, potrivit art. 1513 C. civ.
Totuşi această clauză a produs efecte prin voinţa reală a părţilor, în sensul că reclamanta a dorit să primească lunar această sumă pentru folosinţa bunurilor sale şi a emis facturi, iar pârâta a achitat chiria.
Deşi pârâta a achitat chiria în cursul acestui litigiu, nu a plătit însă cele două facturi emise pentru T.V.A. - ul aferent primilor ani de contract.
Cum pârâta nu a efectuat plata T.V.A. - ului restant de 19 %, aceasta nu şi-a îndeplinit corespunzător obligaţia de plată, fiind incidente în cauză prevederile art. 21 lit. a) din contractul părţilor.
Împotriva acestei decizii, reclamanta şi pârâta au declarat recurs şi au susţinut că este nelegală şi netemeinică.
Reclamanta SC E.P. SA Sibiu a invocat în recursul său încălcarea de către instanţa de apel a dispoziţiilor art. 304 pct. 8, 9 şi 10 C. proc. civ.
A susţinut recurenta în temeiul art. 304 pct. 8 C. proc. civ., că instanţa a interpretat greşit natura contractului încheiat între părţi ca un contract de închiriere, când în realitate este un contract de asociere în participaţiune. Că pârâta este vinovată pentru nerespectarea obligaţiilor asumate prin convenţia încheiată între părţi.
Recurenta a arătat că hotărârea instanţei de apel a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii şi a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., în sensul că nu s-a avut în vedere art. 32 din contract privind efectuarea modificărilor la contract numai prin act adiţional semnat şi ştampilat de ambele părţi.
Aşa fiind, nu are relevanţă menţiunile din facturi privind natura plăţii efectuate de pârâtă.
În ultimul motiv de recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ., se invocă că în mod greşit instanţa de apel a reţinut că pârâta şi-a îndeplinit obligaţiile asumate prin contract, şi s-a ignorat raportul de expertiză efectuat în cauză, cu toate că însăşi aceasta a recunoscut că datorează reclamantei suma de 537.699.761 lei.
Recurenta pârâtă SC A.T. SRL cu sediul în Bucureşti, şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 10 C. proc. civ.
S-a susţinut în temeiul art. 304 pct. 7 C. proc. civ., că hotărârea instanţei de apel, cuprinde motive contradictorii, în sensul că deşi în considerente se arată că apelul reclamantei este nefondat, în dispozitiv se admite apelul declarat de aceasta împotriva hotărârii instanţei de fond.
A arătat recurenta că instanţa a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii şi a schimbat natura acestuia (art. 304 pct. 8 C. proc. civ.), în sensul că, deşi a reţinut transformarea contractului de asociere într-unul de închiriere, s-a dispus rezilierea contractului pentru neîndeplinirea de către pârâtă a obligaţiilor rezultate din contractul de asociere.
S-a invocat că prin contractul de asociere încheiat între părţi, s-au încălcat dispoziţiile art. 254-256 C. proc. civ., în sensul că nu s-a prevăzut o participare la profit sau la pierdere a ambilor asociaţi, în funcţie de rezultatele economice obţinute din asociere, ci dimpotrivă s-a stipulat numai o participare la profit a unuia dintre asociaţi, respectiv reclamanta.
În considerentele deciziei instanţa deşi a reţinut că pârâta nu şi-a respectat obligaţiile izvorâte dintr-un contract de asociere, cu consecinţa prevăzută de art. 22 din contract, privind încetarea acestuia, se fac referiri la reglementările fiscale aplicabile contractului de închiriere.
S-a susţinut că instanţa, a încălcat dispoziţiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ., în sensul că nu s-a pronunţat asupra unor dovezi administrate, respectiv facturile care au fost emise încă din anul 1998 şi care cuprind termenul de „chirie", ceea ce-a făcut ca natura contractului şi voinţa părţilor, să se transforme din contract de asociere în contract de închiriere.
A invocat recurenta că reclamanta este în culpă pentru că nu a perceput T.V.A. - ul la data emiterii facturii şi nu l-a inclus în decontul lunar, şi a întocmit facturi cu plata retroactivă a acestuia, pentru prestaţii anterioare.
Recursurile ambelor părţi sunt întemeiate, în sensul celor ce urmează:
La 5 septembrie 1995 între părţi s-a încheiat contractul de asociere pe o durată de 20 de ani, având ca obiect realizarea unor activităţi economice prevăzute expres în convenţia acestora.
La art. 8 şi 9 din contract s-a prevăzut în ce constă aportul social al părţilor: reclamanta SC C. SA (în prezent SC E.P. SA) să contribuie cu clădirile şi terenurile situate în Sibiu, str. Tractorului, iar pârâta cu instalarea unei linii germane H., utilaje pentru prelucrarea lemnului, investiţie de cca. 1,7 mil. mărci germane, plus cheltuielile aferente.
Părţile au stipulat la art. 16 din contract modalitatea de împărţire a rezultatelor financiare în raport cu cota de participare a fiecărui asociat.
În raport de aceste prevederi contractuale, de denumirea dată de părţi convenţiei încheiate, contractul încheiat la 5 septembrie 1995 este de asociere şi nu de închiriere, cum în mod greşit a fost calificat de instanţa de apel.
Că este aşa rezultă şi din Capitolul II intitulat „dispoziţii generale", unde s-a stipulat că asociaţia creată prin acest contract are ca temei legal art. 33 şi art. 34 din Legea nr. 15/1990 şi art. 251-256 C. com., aceste din urmă prevederi referindu-se la „Asocierea în participaţiune".
Încheierea contractelor în general, şi a contractului de asociere în participaţiune în special, este guvernată de principiul libertăţii de voinţă a părţilor care au stabilit de comun acord denumirea şi conţinutul convenţiei încheiate la 5 septembrie 1995.
De altfel, părţile au prevăzut la art. 32 din contract că orice completare şi modificare a acestuia nu este valabilă decât dacă este făcută prin act adiţional semnat şi ştampilat de ambele părţi.
Aşa fiind, nici instanţele şi nici organele fiscale nu puteau să schimbe natura convenţiei încheiate între părţi, din contract de asociere în contract de închiriere, fiind fără relevanţă juridică menţiunea termenului de „chirie" în facturile fiscale emise de reclamantă.
Faţă de considerentele reţinute, se constată că instanţele numai prin încălcarea dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., au schimbat natura contractului din asociere în contract de închiriere.
Cum problema de drept a naturii contractului încheiat între părţi a fost dezlegată de această instanţă urmează să se caseze Decizia atacată şi să se trimită cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Cu ocazia rejudecării, instanţa va analiza executarea obligaţiilor părţilor având în vedere contractul de asociere încheiat între părţi, şi validitatea clauzelor acestuia.
Se va verifica modalitatea de executare a contractului în raport de dispoziţiile art. 251-256 C. com., referitoare la asocierea în participaţiune.
Aşa fiind, urmează ca potrivit dispoziţiilor art. 312 alin. (4), raportat la art. 314 C. proc. civ., să se admită recursurile declarate de reclamantă şi pârâtă, să se caseze Decizia atacată şi să se trimită cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de reclamanta SC E.P. SA Sibiu şi de pârâta SC A.T. SRL Bucureşti, împotriva deciziei nr. 212/ A din 14 iulie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 7 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4571/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4604/2005. Comercial → |
|---|
