ICCJ. Decizia nr. 4641/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.4641/2005
Dosar nr. 1619/2003
Şedinţa publică din 12 octombrie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată în dosarul nr. 2977, la Tribunalul Sălaj, reclamantul S.O. în contradictoriu cu pârâta SC P.L.R. SRL Bucureşti a solicitat instanţei pronunţarea unei hotărâri prin care pârâta să fie obligată la plata sumei de 1.700.000.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile, 30.000.000.000 lei daune morale, precum şi la plata unei rente lunare în sumă de 30.000.000 lei, cu cheltuieli de judecată. Ulterior, reclamantul şi-a extins acţiunea şi faţă de SC P.R. SRL Bucureşti, solicitând admiterea acţiunii în contradictoriu şi cu această pârâtă.
În cauză, a formulat cerere de intervenţie în interesul reclamantului, SC O.I. SRL.
Prin sentinţa civilă nr. 2579 din 20 decembrie 2002 Tribunalul Sălaj, secţia civilă, şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Cluj, iar recursul declarat de reclamant şi pârâţi împotriva acestei sentinţe a fost respins prin Decizia civilă nr. 311 din 20 februarie 2003 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Prin sentinţa civilă nr. 786 din 2 iulie 2003, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ a anulat ca insuficient timbrată acţiunea formulată de reclamantul S.O. şi l-a obligat pe reclamant să achite pârâtei SC P.L.R. SRL suma de 811.739.080 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă curtea de apel a reţinut că, în raport de obiectul cererii introductive, s-a stabilit în sarcina reclamantului o taxă judiciară de timbru în sumă de 341.645.000 lei, din care reclamantul a achitat doar taxa aferentă primului capăt de cerere, respectiv suma de 44.150.000 lei;
S-a mai reţinut şi că reclamantul prin reprezentant a arătat că înţelege să renunţe la judecarea acestui capăt de cerere, dar nu a depus la dosar un act în acest sens, împrejurare în care s-a considerat că oricum are prioritate excepţia insuficientei timbrări şi constatându-se că reclamantul nu şi-a îndeplinit obligaţia de completare a timbrajului s-a procedat la anularea ca insuficient timbrată a cererii introductive;
Reclamantul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată la solicitarea pârâtei, care a depus pentru dovedirea acestor cheltuieli un număr de 5 facturi, precum şi contractul de asistenţă juridică.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs atât reclamantul, cât şi intervenienta în interesul reclamantului.
În recursul său, reclamantul critică hotărârea pronunţată de curtea de apel în ce priveşte obligarea şi la plata sumei de 811.739.080 lei cheltuieli de judecată, sumă pe care o consideră exagerată şi nejustificată faţă de obiectul litigiului, respectiv acordarea unor despăgubiri, cât şi nedovedită potrivit legii. Totodată, susţine că instanţa avea obligaţia să se pronunţe şi asupra cererii de intervenţie, ceea ce nu a făcut. Astfel fiind, solicită admiterea recursului pe care l-a formulat şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Intervenienta, în recursul său, arată că greşit instanţa de fond nu s-a pronunţat şi asupra cererii sale de intervenţie, deşi potrivit art. 55 C. proc. civ. intervenţia se judecă odată cu cererea principală şi deşi în considerentele hotărârii instanţei de fond s-a făcut menţiunea că în cauză a fost formulată o cerere de intervenţie în interesul reclamantului. În consecinţă, consideră că cele arătate constituie un motiv de casare cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (5) C. proc. civ.
Recursul reclamantului este fondat şi va fi admis numai în ce priveşte critica formulată asupra greşitei acordări a cheltuielilor de judecată, la care a fost obligat către pârâta SC P.L.R. SRL Bucureşti, urmare anulării apelului său, ca insuficient timbrat.
Într-adevăr, din examinarea actelor dosarului se constată că din totalul de 5 facturi, depuse în dovedirea cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocat şi cheltuieli aferente, numai factura din 20 noiembrie 2002, emisă pentru achitarea sumei de 340.150.148 lei menţionează numărul dosarului cauzei în care s-a efectuat apărarea, respectiv dosarul nr. 2977/2002, astfel încât se apreciază că numai aceste cheltuieli de judecată sunt justificate şi hotărârea instanţei de apel va fi modificată în acest sens, prin admiterea recursului reclamantului.
Cea de-a doua critică formulată de recurentul-reclamant se referă la greşita nepronunţare a instanţei asupra cererii de intervenţie, este o critică nefondată şi întrucât coincide cu singura critică formulată de intervenientă, va primi motivarea corespunzătoare, valabilă deci şi pentru recurentul-reclamant, în cadrul examinării recursului intervenientei.
Recursul intervenientei este nefondat.
Astfel, este adevărat că potrivit dispoziţiilor art. 55 C. proc. civ., intervenţia se judecă odată cu cererea principală, dar în măsura în care acţiunea reclamantului a fost anulată ca insuficient timbrată, cererea intervenientei nu a mai putut fi examinată, instanţa putându-se pronunţa asupra ei decât făcând această menţiune.
Cum omisiunea acestei menţiuni nu este de esenţă şi nu afectează în nici un fel soluţia pronunţată de curtea de apel, de anulare a apelului reclamantului (ca insuficient timbrat), presupunându-se automat rămânerea fără obiect a cererii de intervenţie în interesul reclamantului, urmează a se reţine că, în speţă, nu sunt îndeplinite cerinţele art. 312 pct. 5 C. proc. civ., invocate de recurenta-intervenientă şi nu se justifică desfiinţarea hotărârii pronunţate de curtea de apel şi trimiterea cauzei spre rejudecare, determinat de aspectul semnalat, mai sus menţionat.
În consecinţă, se va admite recursul reclamantului S.O. şi va fi modificată în parte sentinţa curţii de apel, în sensul obligării reclamantului la plata sumei de 343.150.148 lei vechi (34.315,0148 lei noi) cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, către pârâta SC P.L.R. SRL Bucureşti.
Va fi respins ca nefondat recursul intervenientei SC O.I. SRL, împotriva aceleiaşi sentinţe.
În conformitate cu dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., intimata SC P.L.R. SRL Bucureşti va fi obligată la plata sumei de 5.000.000 lei vechi (500 lei noi) cheltuieli de judecată către recurentul-reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul S.O., împotriva sentinţei nr. 786 din 2 iulie 2003 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, pe care o modifică în sensul că obligă reclamantul la 343.150.148 lei (34.015,0148 lei noi).
Respinge ca nefondat recursul intervenientei SC O.I. SRL. Obligă intimata SC P.L.R. SRL Bucureşti la 500 lei noi către recurentul reclamant cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 12 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4604/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4649/2005. Comercial → |
|---|
