ICCJ. Decizia nr. 4649/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.4649/2005
Dosar nr. 10979/2004
Şedinţa publică din 12 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC P. SRL le-a chemat în judecată pe pârâtele SC N.S.T. SRL şi SC S. SA, pentru ca, prin sentinţa ce se va pronunţa, să se constate nulitatea absolută a facturii fiscale din 22 septembrie 2000, potrivit căreia s-ar fi înstrăinat de către SC S. SA către SC N.S.T. SRL obiecte de inventar în valoare de 4.009.436 lei inclusiv T.V.A. conform anexei.
Instanţa de fond prin sentinţa nr. 347 din 7 martie 2003 a respins acţiunea, iar Curtea de Apel Craiova, prin Decizia nr. 1273 din 1 septembrie 2003 a admis recursul declarat de SC P. SRL, a casat sentinţa nr. 347/2003 şi a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Gorj.
Prin sentinţa nr. 178 din 16 martie 2004, Tribunalul Gorj, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea în constatarea nulităţii absolute formulate de reclamanta SC P. SRL şi a constatat nulitatea absolută a facturii din 22 septembrie 2000, intervenită între SC S. SA şi SC N.S.T. SRL şi a repus părţile în situaţia anterioară înstrăinării, obligându-le pe pârâte în solidar la 5.143.000 lei cheltuieli de judecată.
Prin Decizia nr. 389 din 14 octombrie 2004, Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, a anulat ca netimbrat apelul declarat de pârâte împotriva sentinţei mai sus menţionate.
Pentru a pronunţa această decizie, curtea de apel a reţinut că apelantele pârâte nu au satisfăcut cerinţa legală a timbrării apelului pe care l-au formulat, deşi instanţa a dispus citarea cu menţiunea timbrării cu 51.500 lei taxă judiciară de timbru şi 1.500 lei timbru judiciar (dosar apel), astfel încât este incidentă sancţiunea anulării cererii conform dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi art. 9 din OG nr. 32/1995 modificată prin Legea nr. 123/1997.
Împotriva deciziei instanţei de apel au declarat recurs pârâtele prin administrator D.N., invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi solicitând desfiinţarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea soluţionării pe fond a apelului.
Recurentele-pârâte au susţinut în esenţă că greşit a fost anulat apelul pe care l-au formulat, ca netimbrat atât timp cât cauza se afla la primul termen de judecată şi se depusese la dosar o cerere de amânare a judecării cauzei, în vederea angajării unui apărător, iar reprezentantul legal al recurentelor a fost în imposibilitate de a se prezenta în instanţă şi de a achita taxele de timbru datorate.
Recursul nu este fondat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 146/1997, neîndeplinirea obligaţiei de plată a taxelor de timbru până la primul termen de judecată stabilit de instanţă se sancţionează cu anularea cererii, respectiv a apelului, ca netimbrat.
Prin urmare, în situaţia în care obligaţia de timbrare, care există din chiar momentul introducerii cererii, nu este satisfăcută nici până la primul termen de judecată, instanţa nu este obligată să acorde un nou termen de judecată pentru lipsă de apărare, deoarece netimbrarea cererii atrage aplicarea sancţiunii mai sus menţionate, neexistând posibilitatea punerii în discuţie a vreunei cereri, deci nici a celei privind amânarea judecării cauzei pentru lipsă de apărare.
Ca atare, întrucât de la data citării legale cu menţiunea timbrării şi până la primul termen de judecată a existat timp suficient pentru achitarea taxelor de timbru şi nu s-a dovedit imposibilitatea timbrării, instanţa de apel, constatând netimbrarea cererii în calea de atac promovată, în mod corect a procedat la anularea cererii de apel, ca netimbrată.
În consecinţă, se reţine că Decizia pronunţată de curtea de apel este legală şi va fi menţinută, iar criticile formulate de pârâte împotriva acesteia sunt neîntemeiate şi recursul pârâtelor va fi respins, ca nefondat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., recurentele-pârâte vor fi obligate la plata cheltuielilor de judecată, către intimata-reclamantă, în sumă de 82 lei noi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul pârâtelor SC S. SA, prin administrator D.N. şi SC N.S.T. SRL, prin administrator D.N., împotriva deciziei nr. 389 din 14 octombrie 2004 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială. Obligă recurentele la 82 lei noi către intimata-reclamantă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 12 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4641/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4655/2005. Comercial → |
|---|
