ICCJ. Decizia nr. 4585/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.4585/2005
Dosar nr. 1606/2005
Şedinţa publică din 7 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 20 septembrie 2004, reclamanta S.I.F. M. cu sediul în Bucureşti, a solicitat ca în contradictoriu cu SC A.G. SA Ploieşti să se dispună anularea hotărârii A.G.E.A. din data de 13 august 2004.
Tribunalul Prahova, secţia comercială, prin sentinţa nr. 1769 din 26 noiembrie 2004 a respins ca neîntemeiată acţiunea reclamantei.
Prin Decizia nr. 72 din 25 februarie 2005 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei tribunalului.
S-a reţinut în considerentele deciziei că motivele invocate de reclamantă nu constituie conform dispoziţiilor art. 126 şi art. 127 din Legea nr. 31/1990 republicată, un caz de anulare a hotărârii A.G.E.A. din 13 august 2004.
Împotriva acestei decizii S.I.F. M. a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi a susţinut că este nelegală şi netemeinică.
A arătat recurenta că Decizia instanţei de apel a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 126 din Legea nr. 31/1990.
Astfel, SC T. SA acţionar majoritar la SC A.G. SA şi debitor al acesteia a aprobat încheierea unui contract de împrumut între această societate şi SC P. SA la care SC T. SA era tot acţionar majoritar.
Aşa că, la data când SC A.G. SA a intrat în reorganizare judiciară SC T. SA nu mai era debitorul societăţii ci al SC P. SA Bucureşti, unde acţionar majoritar era tot SC T. SA.
S-a susţinut că în ambele calităţi de acţionar majoritar la cele două societăţi, SC T. SA şi-a urmărit propriul său interes.
Recursul este întemeiat în sensul celor ce urmează.
La 13 august 2004 s-a adoptat hotărârea A.G.E.A. din cadrul SC A.G. SA, prin care s-a hotărât deschiderea procedurii de reorganizare judiciară conform Legii nr. 64/1995, numirea SC E. SRL cu sediul în Ploieşti ca administrator judiciar şi împuternicirea administratorului unic să semneze declaraţia de intenţie privind reorganizarea şi orice acte necesare desfăşurării procedurii de reorganizare.
Reclamanta S.I.F. M. a formulat acţiune prin care a solicitat anularea acestei hotărâri întrucât a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 126 alin. (1) din Legea nr. 31/1990.
Potrivit acestui text de lege administratorii nu pot vota în baza acţiunilor pe care le posedă, nici personal, nici prin mandatar, descărcarea gestiunii lor sau o problemă în care persoana sau administraţia lor ar fi în discuţie.
Ambele instanţe au reţinut că motivele invocate de reclamantă în temeiul art. 126 din Legea nr. 31/1990 nu constituie un caz de anulare a hotărârii A.G.E.A. din 13 august 2004.
Au coroborat aceste dispoziţii cu cele ale art. 127 din acelaşi act normativ, care reglementează pentru situaţia încălcării dispoziţiilor art. 126 sancţiunea răspunderii acţionarului pentru daunele aduse societăţii, dacă fără votul său nu s-ar fi format majoritatea necesară.
În conformitate cu prevederile art. 131 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, privind societăţile comerciale „hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiţie, în termen de 15 zile de la data publicării în M. Of. al României de oricare dintre acţionarii care nu au luat parte în adunarea generală sau care au votat contra şi au cerut să se insereze aceasta în procesul verbal al şedinţei".
Acţiunea în anulare are ca scop desfiinţarea hotărârilor ce aduc atingere interesului social, iar dispoziţiile legale menţionate privesc atât cauze de nulitate relativă, cât şi cele de nulitate absolută.
În raport de aceste prevederi legale, în mod greşit instanţele au reţinut că motivele invocate de reclamantă în acţiune în temeiul art. 126 din Legea nr. 31/1990, nu constituie un caz de nulitate a hotărârii A.G.E.A. din 13 august 2004 şi că reclamanta are la dispoziţie acţiunea în daune conform dispoziţiilor art. 127 din acelaşi act normativ.
Cum instanţele au reţinut că reclamanta nu are dreptul să solicite anularea hotărârii, litigiul fiind soluţionat pe excepţie fără a se intra pe fondul pricinii, urmează ca potrivit dispoziţiilor art. 312 alin. (5) C. proc. civ., să se admită recursul, să se caseze Decizia atacată şi să se trimită cauza aceleiaşi instanţe spre rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta S.I.F. M. Bucureşti, împotriva deciziei nr. 72 din 25 februarie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe, pentru rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 7 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4576/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4595/2005. Comercial → |
|---|
