ICCJ. Decizia nr. 4740/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.4740/2005
Dosar nr. 733/2005
Şedinţa publică din 14 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea Camerei de Consiliu din Şedinţa publică din 19 mai 2005, Judecătoria sectorului 1 Bucureşti a respins cererea de încuviinţare a executării silite formulată de creditoarea R.N.P. – D.S.P.N., împotriva debitoarei SC D.I.G. SRL.
În motivarea soluţiei, instanţa de fond a reţinut că creditoarea a solicitat încuviinţarea executării silite în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 6160 din 12 octombrie 2000, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, rămasă definitivă prin neapelare.
S-a mai reţinut că pentru pornirea executării silite se cere potrivit art. 405 C. proc. civ., să se facă dovada că nu a intervenit prescripţia dreptului de a cere executarea silită, ori în speţă nu s-au făcut dovezi cu privire la data exactă la care sentinţa a rămas definitivă şi nici nu a administrat probe din care să rezulte că cererea depusă de executorul judecătoresc a fost formulată în termen, încheierea din Camera de Consiliu din 13 martie 2002, prin care a fost anterior încuviinţată executarea silită mobiliară în temeiul aceluiaşi titlu şi somaţia adresată debitoarei nefiind suficiente pentru a aprecia asupra întreruperii cursului prescripţiei.
Împotriva acestei sentinţe o promovat apel creditoarea cererea fiind depusă la data de 9 septembrie 2004 (data poştei), cu motivarea potrivit căreia a solicitat la data de 27 februarie 2002 începerea executării silite mobiliare împotriva intimatei, biroul comunicând la data de 25 aprilie 2002 că s-a început executarea silită, iar, ulterior, la data de 9 septembrie 2002 s-a emis somaţie către debitoare. Apelanta a mai arătat că a revenit cu adresă către executor la data de 14 aprilie 2004, executorul comunicând că executarea silită începută s-a perimat, fără a arăta motivele, indicând că trebuie făcută o nouă cerere. A procedat la formularea unei noi cereri faţă de care, în mod nelegal, susţine apelanta, instanţa de fond a apreciat că s-a împlinit termenul de prescripţie, neţinând cont de executarea silită începută anterior.
Prin Decizia nr. 762 din 15 decembrie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins apelul ca nefondat.
În motivarea soluţiei, instanţa de control judiciar a reţinut că potrivit art. 405 C. proc. civ., dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani care începe să curgă de la data când se naşte dreptul de a cere executarea silită, respectiv momentul rămânerii definitive a sentinţei ce constituie titlul executoriu.
De asemenea potrivit art. 4052 C. proc. civ., cursul prescripţiei se întrerupe pe data depunerii cererii de executare silită, aliniatul 3 al aceluiaşi articol menţionând că prescripţia nu este întreruptă dacă executarea s-a perimat.
Deşi, apelanta a formulat iniţial o cerere de executare silită nu a mai insistat în executare, astfel că potrivit art. 389 C. proc. civ., executarea s-a perimat de drept, cu consecinţa că nu poate constitui cauză de întrerupere a cursului prescripţiei.
În aceste condiţii în raport cu data rămânerii definitive a sentinţei dreptul de a cere executarea silită s-a prescris prin trecerea unui interval mai mare de 3 ani.
Cu petiţia înregistrată la data de 11 februarie 2005 creditoarea D.S.P.N. a declarat recurs împotriva soluţiei instanţei de apel, criticile făcând referire la aspectele de nelegalitate, invocând ca temei legal art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Astfel se susţine că la data de 27 februarie 2002, s-a solicitat executorului judecătoresc executarea silită a debitorului intimat conform sentinţei civile nr. 6160 din 12 octombrie 2000, deci în termenul legal de 3 ani, revenind cu adresă la 11 aprilie 2002 şi respectiv 5 septembrie 2002.
Ulterior la data de 14 aprilie 2004 când executorul i-a comunicat că se impune formularea unei noi cereri întrucât cererea iniţială s-a perimat.
În aceste condiţii s-a revenit cu o nouă cerere la data de 18 august 2004, situaţie în care în mod eronat s-a apreciat că s-a împlinit termenul legal de prescripţie.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 405 C. proc. civ., dreptul de a cere executare silită se prescrie în termen de 3 ani, termenul începând să curgă de la data când se naşte dreptul de a cere executarea silită, respectiv data rămânerii definitive a sentinţei o constituie titlu executoriu.
De asemenea potrivit art. 4052 C. proc. civ., cursul prescripţiei se întrerupe pe data depunerii cererii de executare, alin. (3) al aceluiaşi articol stabilind expres că prescripţia nu este întreruptă dacă cererea s-a perimat.
Art. 389 C. proc. civ., prevede că „dacă creditorul a lăsat să treacă mai mult de 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără a fi urmat de alte acte de urmărire, executarea silită se perimă de drept.
Dosarul de executare nr. 101/2002 la care face referire recurenta, aşa cum a reţinut instanţa de fond, prin procesul verbal încheiat la data de 19 noiembrie 2003, s-a constatat perimarea în conformitate cu dispoziţiile art. 389 alin. (1) C. proc. civ.
În aceste condiţii, justificat s-a reţinut de către instanţele inferioare că potrivit art. 4052 alin. (3) C. proc. civ., prescripţia nu este întreruptă, şi că raportat la data formulării cererii şi rămânerii definitive a titlului executoriu dreptul de a cere executarea silită s-a prescris.
Faţă de cele arătate criticile formulate urmează a fi infirmate şi văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de creditoarea R.N.P. – D.S.P.N., împotriva deciziei nr. 762 din 15 decembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 14 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4739/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4744/2005. Comercial → |
|---|
