ICCJ. Decizia nr. 4728/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin hotărârea arbitrală nr. 1 din data de 24 martie 2004, pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângă C.C.I.A. Brăila a fost respinsă excepția de necompetență materială invocată de pârâtă. A fost admisă cererea de arbitrare formulată de reclamanta D.A.P. Brăila, împotriva pârâtei SC H. SA Brăila, în sensul că s-a dispus rezilierea contractului de închiriere, cu actele sale adiționale și s-a dispus evacuarea pârâtei, fiind obligată a nu mai folosi suprafața portuară și cheul aferente contractului reziliat. Pârâta a mai fost obligată și la plata sumei de 3.524.711.032 lei, cu titlu de chirie restantă și a sumei de 150.853.519 lei, cu titlu de penalități de întârziere.
în fundamentarea acestei soluții tribunalul arbitral a constatat că între părți a intervenit contractul de închiriere, având ca obiect asigurarea folosinței unui termen și a unui cheu, strict determinate, contractul având, inițial ca termen de valabilitate, termenul de 31 decembrie 1997, iar pârâta s-a obligat să plătească o chirie lunară, obligație garantată de o penalitate de întârziere, convențional stabilită printr-o clauză penală. Acest contract a fost modificat succesiv printr-un număr de douăsprezece acte adiționale. S-a stabilit că pârâta nu și-a îndeplinit, culpabil și nemotivat, obligația de plată periodică a chiriei. A fost făcută aplicabilitatea dispozițiilor art. 1020-1201 C. civ., dispunându-se rezilierea contractului din vina exclusivă a pârâtei. Deoarece pârâta nu a contestat decât cuantumul chiriei, respectiv aplicarea chiriei, s-a recunoscut dreptul reclamantei la a primi suma de 3.524.711.032 lei, cu titlu de chirie restantă și suma de 150.854.519 lei, cu titlu de penalități de întârziere. Urmare a rezilierii contractului, pârâta mai trebuie să restituie reclamantei obiectul contractului, ceea ce implică obligația de a face și pe cale de consecință retransmiterea posesiei și folosinței acestor bunuri către reclamantă.
Curtea de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 349/ R din 18 iunie 2004 a admis acțiunea în anulare formulată de SC H. SA Brăila în contradictoriu cu intimata reclamantă D.A.P. Brăila. A fost admisă excepția necompetenței materiale a Tribunalului Arbitral în sensul că a fost desființată hotărârea din 24 martie 2004 a Arbitrajului de pe lângă C.C.I.A. Brăila și respinsă acțiunea intimatei reclamante D.A.P. Brăila. De asemenea a fost respinsă cererea de suspendare a hotărârii arbitrale și dispusă restituirea cauțiunii de 300.000.000 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că investirea instanței arbitrale s-a făcut pentru a fi constatată rezilierea unui contract de închiriere referitor la folosirea și interzicerea folosirii în anumite condiții a unui spațiu portuar și consecutiv, obligarea la plata chiriei restante. La data investirii instanța de arbitraj avea obligația să-și verifice competența, cu atât mai mult cu cât, în conformitate cu art. 35812 C. proc. civ., această excepție a fost invocată până la primul termen de judecată.
Având în vedere că obiectul principal al cererii de chemare în judecată îl reprezintă rezilierea contractului de închiriere și evacuarea, instanța arbitrală avea obligația să constate că notificarea formulată de reclamantă și transmisă SC H. SA cu adresa din 8 februarie 2003, echivalează cu intenția de denunțare unilaterală a contractului, în sensul art. 13 din contractul de închiriere. La data sesizării Tribunalului Arbitral contractul nu mai era în ființă, el încetase de drept prin voința părților care au convenit că, notificarea de care s-a făcut referire, trebuie interpretată ca un act de denunțare. Investirea Tribunalului Arbitral s-a efectuat la data de 14 noiembrie 2003, când contractul era expirat, astfel încât necompetența materială a acestei instanțe era evidentă. Dispozițiile art. 340 C. proc. civ., îngăduie părților să convină asupra soluționării pe calea arbitrajului a unor litigii cu caracter patrimonial, ori litigiile referitoare la rezilierea unui contract și evacuarea dintr-un spațiu, nu intră în categoria litigiilor patrimoniale. în această situație părțile au deschisă calea dreptului comun, în rezolvarea problemelor litigioase.
împotriva deciziei civile nr. 349/ R din 18 iunie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, a promovat recurs reclamanta D.A.P. Brăila, care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectele că nu au fost dezlegate problemele deduse judecății iar instanța constatând încălcarea prevederilor art. 364 C. proc. civ., prin admiterea acțiunii în anulare, trebuia să judece în fond cererea principală, fiind invocat ca temei de drept al cererii de recurs dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Intimatul pârât SC H. SA Brăila a depus întâmpinare, motivată în fapt și în drept, prin care a cerut respingerea recursului.
înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt întemeiate, recursul declarat de reclamanta D.A.P. Brăila, urmând a fi admis pentru următoarele considerente.
Este de necontestat că instanța de fond, prin admiterea acțiunii în anulare formulată de SC H. SA Brăila a soluționat în mod corect excepția de necompetență materială a Tribunalului Arbitral. Bine argumentat și amplu motivat au fost expuse rațiunile care au condus la necesitatea soluționării cauzei pe calea dreptului comun.
Greșit a procedat însă aceeași instanță, atunci când, urmare a admiterii excepției de necompetență a Tribunalului Arbitral, nu s-a pronunțat asupra fondului litigiului de natură comercială dedus judecății. Astfel, va fi dată o eficiență juridică maximă dispozițiilor art. 366 pct. 1 C. proc. civ., în conformitate cu care instanța judecătorească, admițând acțiunea, va anula hotărârea arbitrală, iar dacă litigiul este în stare de judecată se va pronunța și în fond, în limitele convenției arbitrale iar dacă pentru a hotărî în fond este nevoie de noi probe, instanța se va pronunța în fond după administrarea lor.
în acest context a admis recursul declarat de reclamanta D.A.P. Brăila, împotriva deciziei civile nr. 349/ R din 18 iunie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, pe care în temeiul art. 304 pct. 9, raportat la art. 312 pct. 5 C. proc. civ., a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4700/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4552/2005. Comercial → |
|---|
