ICCJ. Decizia nr. 4777/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.4777/2005
Dosar nr. 1079/2003
Şedinţa publică din 18 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 24 martie 2000 la Tribunalul Bucureşti, F.P.S. a chemat în judecată pârâta SC R. SA Bucureşti, solicitând obligarea acesteia la 288.882.368 lei, din care 186.255.689 lei dividende pentru exerciţiul financiar şi 102.626.679 lei daune interese moratorii calculate la nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D. la depozite constituite de persoane juridice, pe termen de un an.
Prin sentinţa civilă nr. 3283, pronunţată de secţia comercială a Tribunalului Bucureşti, acţiunea reclamantului a fost admisă, pârâta fiind obligată la plata sumelor pretinse de reclamantă cu titlu de dividende şi daune interese moratorii.
Apelul pârâtei a fost admis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia comercială, prin Decizia nr. 2642 din 28 septembrie 2000, hotărârea instanţei de fond fiind schimbată în parte, în sensul respingerii cererii pentru daune în sumă de 102.626.679 lei, cu menţinerea celorlalte dispoziţii ale sentinţei.
S-a reţinut, în pronunţarea acestei hotărâri că reclamanta nu este îndreptăţită la plata de dobânzi, plata dividendelor fiind obligaţie bugetară.
Curtea Supremă de Justiţie, secţia comercială, prin Decizia nr. 2451 din 4 aprilie 2002 a admis recursul reclamantei A.P.A.P.S., hotărârea atacată fiind casată cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
S-a reţinut, în esenţă, că raporturile dintre părţi au natură comercială, astfel că, pentru plata cu întârziere a dividendelor, reclamanta acţionară este îndreptăţită la plata dobânzilor, conform art. 43 C. com.
În rejudecare, după casare, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia nr. 18 din 2 aprilie 2003 a respins apelul pârâtei, împotriva sentinţei nr. 3283 din 22 mai 2000.
S-a reţinut, în pronunţarea acestei hotărâri că, pentru întârzierea în plata dividendelor, reclamanta, în temeiul art. 43 C. com. este îndreptăţită la plata dobânzilor practicate de B.R.D. unde are cont deschis.
Împotriva acestei ultime hotărâri, pârâta a declarat recurs, susţinând că nelegal s-au admis dobânzile calculate la depozite persoane juridice pe termen de un an.
Recursul este întemeiat.
Cererea pentru 102.626.679 lei, daune interese moratorii calculare la nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D. la depozite constituite pentru persoane juridice pe termen de un an, au cuprins dobânzi între 41 % şi 55 %, conform adresei B.R.D. din 8 februarie 1999.
Reclamanta, pentru întârzierea în plata dividendelor era îndreptăţită la dobânzile la vedere, practicate de bancă. Dobânzile la depozite se aplică în cazul existenţei unor contracte în acest sens.
În cursul soluţionării recursului, Înalta Curte, prin adresa din 22 martie 2005, a pus în vedere intimatei A.V.A.S. să depună calculul dobânzilor la vedere, privind întârzierea în plata dividendelor. Cererea a fost reînoită cu adresa din 21 iunie 2005.
În şedinţa de judecată din 21 iunie 2005, intimata a depus calculul daunelor datorate de SC R. SA pentru întârzierea în plata dividendelor, ce însumează 31.306.493 lei.
Se reţine că, intimata reclamantă nu a făcut dovada că dobânzile aplicate în calculul depus, reprezintă dobânzi la vedere aplicate de bancă, astfel că cererea pentru daune nefiind dovedită, urmează a fi respinsă.
Ca urmare, recursul se reţine ca întemeiat, Decizia atacată se va modifica în sensul admiterii apelului pârâtei, împotriva sentinţei nr. 3282 din 22 mai 2000 a Tribunalului Bucureşti, care va fi schimbată în parte în sensul înlăturării capătului de cerere privind obligarea pârâtei SC R. SA Bucureşti la plata sumei de 102.626.979 lei, daune. Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC R. SA Bucureşti, împotriva deciziei nr. 18/ A din 22 aprilie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, pe care o modifică.
Admite apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei nr. 3282 din 22 mai 2000 a Tribunalului Bucureşti, pe care o schimbă în parte în sensul că înlătură obligarea pârâtei la daune în sumă de 102.626.979 lei.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 18 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4771/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4779/2005. Comercial → |
|---|
