ICCJ. Decizia nr. 4780/2005. Comercial
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.4780/2005
Dosar nr. 3678/2004
Şedinţa publică din 18 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 26 august 2003, reclamanta S.A.U. SA, sucursala Braşov, a chemat în judecată pe pârâţii S.A.R. SA Bucureşti şi pe C.C.G., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să dispună obligarea la plata sumei de 100.535.711 lei despăgubiri, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 3803 din 9 decembrie 2003, Tribunalul Prahova a admis în parte acţiunea şi a obligat pe pârâţi să plătească suma de 8.894.284 lei cheltuieli de judecată, reţinând că pârâta a achitat suma pretinsă cu O.P. din 8 septembrie 2003.
Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia civilă nr. 115 din 6 februarie 2004 a admis apelul reclamantei, a schimbat în parte sentinţa civilă de mai sus, în sensul că a obligat pe pârâţi, în solidar şi la plata sumei de 85.711 lei diferenţă daune, plus dobânda legală prevăzută de OG nr. 9/2000, de la data plăţii 6 martie 2003 până la 8 septembrie 2003, menţinând restul dispoziţiilor, cu obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată în apel în sumă de 396.472 lei.
Împotriva acestei soluţii, pârâta S.A.R. SA Bucureşti, prin sucursala Ploieşti a declarat recurs, solicitând, în esenţă, respingerea apelului reclamantei şi obligarea sa la dobânzi, întrucât nu a fost făcută concilierea.
Recursul este nefondat şi va fi respins ca atare.
Din examinarea criticilor pe care pârâta le face prin recursul de faţă, în raport de probatoriile administrate în cauză, se constată că acestea nu sunt de natură a conduce la casarea hotărârii atacate, întrucât nu sunt îndeplinite nici una din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
În speţă, se constată că prin hotărârea atacată, corect instanţa de apel a făcut aplicaţiunea dispoziţiilor art. 43 C. com., care prevăd că datoriile comerciale lichide şi plătibile în bani produc dobândă de drept, din ziua când devin exigibile.
În acest caz, corect instanţa a dispus obligarea pârâtei debitoare şi la plata de dobânzi legale, a cărui mod de calcul nu a fost contestat.
De asemenea, nu pot fi primite nici susţinerile recurentei privind neefectuarea concilierii, întrucât se constată dovezile de îndeplinire a acestei proceduri prevăzută de art. 720 C. proc. civ.
În consecinţă, recursul pârâtei se priveşte ca nefondat şi va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta S.A.R. SA Bucureşti, prin sucursala Ploieşti, împotriva deciziei nr. 115 din 6 februarie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 18 octombrie 2005.
← ICCJ. Decizia nr. 4627/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 495/2005. Comercial → |
---|