ICCJ. Decizia nr. 495/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 495/2005
Dosar nr. 825/2003
Şedinţa publică din 27 ianuarie 2005
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată instanţei la 16 mai 2000, SC C. SRL, cu sediul în Comuna Vârteşcoiu, Judeţul Vrancea, a solicitat ca D.G.F.P.C.F.S., cu sediul în Focşani, să-şi recupereze suma de 212.946.291 lei (176.805.969 lei reprezentând impozit pe profit şi 36.140.423 lei, reprezentând T.V.A.) şi nu 481.437.557 lei cât a pretins (225.189.784 lei, reprezentând majorări la impozitul pe profit şi 43.301.482 lei, reprezentând majorări T.V.A., s-au adăugat necuvenit la suma datorată) din suma de 3.685.441.518 lei datorată pe bază de hotărâre judecătorească petiţionarei de către SC V. SA, cu sediul în Focşani, str. Dionysos, căreia creditoarea mai sus menţionată i-a scos în vânzare bunuri de 22.000.000.000 lei.
În susţinerea cererii, petiţionara a arătat că D.G.F.P.C.F.S. Vrancea are obligaţia să împartă suma rezultată din vânzarea bunurilor debitoarei sale cu ceilalţi creditori ai acesteia şi că majorările pretinse nu sunt datorate, întrucât prin OGR. 68/1999 a fost scutită de penalităţile aferente impozitului pe profit şi T.V.A.
Tribunalul Vrancea, prin sentinţa civilă nr. 430, pronunţată la 12 septembrie 2000, a respins ca neîntemeiată contestaţia la executare, reţinând că în speţă nu poate fi vorba de o compensaţie ca mod de stingere a obligaţiilor, neexistând obligaţii reciproce între cele două părţi (art. 1144 C. civ.), nu poate fi vorba de o subrogare ca mod de stingere a obligaţiilor, neexistând voinţa expres manifestată a părţilor (art. 1106 C. civ.), nu poate fi vorba de o modalitate de compensare în procedura specială prevăzută de OGR. nr. 11/1996 pentru că, stabilind ordinea de distribuire a preţului, legea specială nu o prevede, iar exonerarea de plata penalităţilor de întârziere la impozitul pe profit şi taxele bugetare vizează o procedură specială (OGR. 70/1994, OGR. 3/1992 şi Legea nr. 105/1977), alta decât cea care face obiectul prezentului litigiu.
Apelul declarat de contestatoare împotriva sentinţei primei instanţe, a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 387/ A, pronunţată la 9 mai 2001 de către secţia comercială şi de contencios administrativ a Curţii de Apel Galaţi, invocând aceleaşi argumente avute în vedere de instanţa a cărei hotărâre s-a atacat, înlăturând şi motivele invocate în plus şi anume că debitoarea nu a făcut convocarea la masa credală şi că modalitatea folosită a profitat unui debitor al statului, prejudiciind apelanta.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs SC C. SRL, criticând-o pentru nelegalitate constând în aceea că SC V. SA, deşi notificată, nu a respectat obligaţia pe care o avea să împartă suma obţinută din vânzare la toţi creditorii săi, care erau egali în preferinţe, că părtinirea manifestată de D.G.F.P.C.F.S. Vrancea nu este justificată, tot ea fiind aceea care îşi rezolva problemele cu debitorii săi, că petiţionara a notificat SC V. SA, în sensul celor arătate şi că, procedându-se corect, contestatoarea ar fi beneficiat de prevederile OGR. nr. 68/1999, fiind scutite de majorări.
Criticile sunt nefondate.
Instanţele ale căror hotărâri se atacă au reţinut corect că recurenta nu putea invoca nici compensaţia ca mijloc de stingere a obligaţiei acesteia, nici subrogarea în drepturile creditoarei.
În ce priveşte contestarea urmăririi silite pornită de D.G.F.P.C.F.S. pe baza OGR. 11/1996, în vigoare la acea dată, s-a reţinut corect că aceasta, fiind reglementată de o lege specială, urmează procedura prevăzută de aceasta, procedură ce nu a fost folosită şi în cadrul căreia se putea discuta atât respectarea notificării creanţei şi a termenului de efectuare a acesteia, ordinea de preferinţă a creditelor, modalitate de distribuire a preţului şi alte argumente invocate de petiţionar.
Conivenţa frauduloasă a creditoarei cu SC V. SA nu este dovedită în nici un mod.
În fiind, contestatoarea nu a făcut dovada achitării în termenul prevăzut de OGR. 68/1999, pentru a beneficia de scutirea de plată a majorărilor.
În consecinţă, recursul contestatoarei urmează a fi respins ca nefondat, conform art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de contestatoarea SC C. SRL Vârteşcoiu, împotriva deciziei nr. 387 din 9 mai 2001 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4780/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4963/2005. Comercial → |
|---|
