ICCJ. Decizia nr. 4784/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.4784/2005
Dosar nr. 8775/2004
Şedinţa publică din 18 octombrie 2005
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1699 din 29 octombrie 2003, Tribunalul Vâlcea a admis în parte acţiunea reclamantei SC T.S. SRL şi a obligat pe pârâta F. Vâlcea la plata sumei de 620.748.000 lei despăgubiri, respingând capetele de cerere privind transferul cu plată al dreptului de proprietate a terenului în suprafaţă de 400 m.p. şi a instituirii dreptului de retenţie şi ca inadmisibilă cererea de restituire a chiriei pentru suprafaţa de teren de 140 m.p.
Totodată a fost admisă în parte şi cererea reconvenţională a pârâtei şi s-a dispus obligarea reclamantei la plata sumei de 615.763.259 lei chirie şi majorări s-a constatat reziliat contractul şi actul adiţional din 30 iunie 2003, respingând capetele de cerere privind dobânda şi evacuarea. După compensarea cheltuielilor de judecată în limita sumei de 29.970.264 lei, pârâta a fost obligată la diferenţa de cheltuieli de judecată.
Curtea de Apel Piteşti, prin Decizia civilă nr. 114 din 31 martie 2004, a admis apelurile declarate de reclamantă şi pârâtă a schimbat în parte sentinţa civilă, în sensul că a respins acţiunea reclamantei şi cererea reconvenţională a pârâtei, înlăturând obligarea pârâtei la plata sumei de 620.748.000 lei şi a reclamantei la plata sumei de 615.763.259 lei, respingând şi cererea privind constatarea rezilierii contractului de închiriere, menţinând restul dispoziţiilor, cu compensarea cheltuielilor de judecată în apel.
Împotriva acestei din urmă hotărâri judecătoreşti au declarat recurs ambele părţi.
Prin recursul său reclamanta, solicită, în esenţă, admiterea acţiunii sale aşa cum a fost formulată şi obligarea pârâtei la plata sumei de 756.699.000 lei despăgubiri şi instituirea dreptului de retenţie, întrucât a efectuat lucrări de investiţii pentru care pârâta şi-a dat acordul.
Prin recursul său pârâta, solicită în esenţă, admiterea cererii sale reconvenţionale şi obligarea reclamantei la plată, precum şi respingerea apelului declarat de această parte.
Recursul declarat de reclamantă este nefondat pentru cele ce se vor arăta.
Având în vedere dispoziţiile art. 1429 pct. 1 C. civ., se constată că locatarul nu poate aduce modificări spaţiului închiriat decât cu aprobarea locatorului, situaţie ce rezultă la dosar de fond, precum şi pentru celelalte investiţii efectuate pe teren şi la subsol.
Cum din contractul de închiriere încheiat de părţi nu rezultă nici un drept al locatarului de a efectua lucrări de îmbunătăţiri pe cheltuiala locatorului, corect instanţa de apel a constatat că reclamanta nu este îndreptăţită a le pretinde.
Aprobările date de locator au avut în vedere numai ca locatarul să le poată efectua pe cheltuiala sa în vederea exploatării spaţiului necesar afacerii sale.
În această situaţie acţiunea reclamantei pentru daunele privind cheltuielile de investiţii şi dreptul de retenţie este nefondată şi va fi respinsă, situaţie în care apelul său va fi respins, ca nefondat, şi în consecinţă şi recursul său va fi privit ca atare şi deci respins.
Recursul declarat de pârâtă este fondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Din examinarea probatoriilor administrate în cauză, este necontestat că reclamanta a predat spaţiul pârâtei după expirarea contractului, situaţie în care pârâta în calitate de locator este îndreptăţită la plata lipsei de folosinţă, având în vedere că notificase pe reclamantă.
În această situaţie, se constată că în mod greşit instanţa de apel a respins cererea reconvenţională a pârâtei, privind acest capăt de cerere, care fusese corect soluţionat prin hotărârea instanţei de fond.
Având în vedere cele de mai sus, va fi admis recursul pârâtei, se va modifica Decizia atacată, va fi admis apelul declarat de această parte, împotriva sentinţei instanţei de fond, care va fi schimbată în parte, în sensul că va fi respinsă acţiunea principală a reclamantei şi va menţinută dispoziţia privind admiterea cererii reconvenţionale a pârâtei numai în ce priveşte obligarea reclamantei la plata sumei de 615.763.254 lei lipsă de folosinţă precum şi celelalte dispoziţii; Apelul reclamantei va fi respins şi de asemenea şi recursul declarat de reclamantă va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta F. Vâlcea.
Modifică Decizia nr. 114/ A-C din 31 martie 2004 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Admite apelul declarat de aceeaşi pârâtă împotriva sentinţei nr. 1699/ C din 29 octombrie 2003 a Tribunalului Vâlcea, pe care o schimbă în parte în sensul că respinge acţiunea reclamantei SC T.S. SRL.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei şi respinge apelul reclamantei declarat împotriva aceleiaşi sentinţe.
Respinge recursul reclamantei declarat împotriva aceleiaşi decizii.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 18 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4778/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4794/2005. Comercial → |
|---|
