ICCJ. Decizia nr. 4834/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 8 iulie 2003, reclamanta SC D.B. SA Vatra Dornei, a chemat în judecată pe pârâta SC O. SRL Suceava, editoarea ziarului O.V.S. și a solicitat obligarea la plata sumei de două miliarde lei, cu titlu de daune morale și la plata cheltuielilor de judecată.
în motivare, reclamanta a arătat că în fapt ziarul O.V.S., în perioada octombrie-noiembrie 2002 a desfășurat o companie de presă subiectivă printr-o serie de articole, prin care s-a urmărit denigrarea sistematică, cu rea credință, în scopul prejudicierii societății.
Astfel, zi de zi aproape, în ziarul sus menționat a apărut câte un articol de substanță cu un titlu semnificativ menit să atragă atenția asupra societății, în aceste articole se făceau referiri tendențioase, cu privire la modul în care și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contractele încheiate după câștigarea licitației din toamna anului 2002, prin aprovizionarea școlilor în cadrul programului C.L.
S-a susținut că produsele ce urmau să ajungă la elevi nu erau corespunzător etichetate, nu aveau gramajul prevăzut în contract, conțineau ingrediente care nu ar fi corespunzătoare sau ar fi interzise consumului, referiri care au prejudiciat-o în mod evident.
în dovedire, reclamanta a depus înscrisuri.
Pârâta s-a prezentat în instanță, însă nu a formulat întâmpinare.
Tribunalul Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, investit cu soluționarea, a respins ca nefondată acțiunea, reținând în esență că articolele din presă au fost determinate de sesizările unor persoane și prin acestea s-au semnalat o serie de disfuncționalități și lipsuri în respectarea clauzelor contractuale.
Cum reclamanta nu a făcut dovada că neregulile semnalate în presă nu au existat și nici că afirmațiile făcute nu ar fi reale, acțiunea a fost respinsă, nefiind întrunite cerințele art. 998 C. civ.
împotriva sentinței a declarat apel reclamanta, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că a fost pronunțată cu încălcarea principiilor fundamentale în materie de probațiune.
Curtea de Apel Suceava, prin decizia nr. 197 din 7 octombrie 2004 a respins ca nefondat apelul.
împotriva acestei decizii reclamanta SC D.B. SA Vatra Dornei a declarat recurs solicitând admiterea lui, modificarea deciziei atacate și schimbarea sentinței în sensul admiterii acțiunii.
în motivarea recursului se invocă, în esență, următoarele:
1. Instanța de apel a reținut în mod greșit că în cauză nu există faptă ilicită pe motiv că nu a fost probat caracterul denigrator al articolelor publicate, întrucât sarcina de a demonstra veridicitatea afirmațiilor revenea intimatelor, motiv prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
2. Decizia recurată nu este motivată sub aspectul încălcării de către instanța de fond a principiului rolului activ al instanței, motiv prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
3. Instanța de apel a omis să se pronunțe cu privire la probele administrate de reclamantă în vederea dovedirii existenței prejudiciului ireparabil de imagine suferit, motiv prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate înalta Curte constată că acesta este nefondat.
1. în privința primului motiv de recurs este de arătat că instanțele, în mod corect, în aplicarea principiilor răspunderii delictuale, au motivat că prevederile art. 998 C. civ., impun dovedirea existenței și întinderii prejudiciului a cărei reparare se solicită și că reclamanta nu a făcut dovada prejudiciului încercat. Instanțele au reținut că, din probele administrate rezultă că și după apariția articolelor incriminate reclamanta a continuat să-și desfășoare activitatea în condiții și cu rezultate similare și că articolele au vizat o serie de disfuncționalități și carențe semnalate de persoane interesate, în buna desfășurare a programului în care era implicată și reclamanta.
2. Deși succint, instanța de apel a motivat de ce a considerat nefondat motivul de apel privitor la lipsa de rol activ a instanței de fond și ca atare nu se poate considera că ne aflăm în situația prevăzută de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., respectiv că hotărârea este nemotivată. Aceasta cu atât mai mult cu cât în decizia instanței de apel se răspunde și indirect la acest motiv de apel prin analizarea probelor avute în vedere de instanța de fond.
3. în ceea ce privește nepronunțarea instanței de apel asupra articolelor care dovedesc prejudiciul de imagine suferit de reclamantă, acest motiv nu poate fi reținut ca întemeiat întrucât atât instanța de fond cât și cea de apel le-au indicat, le-au examinat și le-au coroborat cu alte probe administrate, emițând o judecată cu privire la ele. De fapt prin acest motiv recurenta încearcă o critică asupra modului de apreciere și de valorizare a probelor de către instanța de apel, aspect care însă nu poate fi examinat în calea de atac a recursului.
Pentru motivele arătate înalta Curte a considerat că recursul a fost nefondat și l-a respins ca atare, în temeiul art. 312 C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4830/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4810/2005. Comercial → |
|---|
