ICCJ. Decizia nr. 4844/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița sub nr. 3475/2004, reclamanta A.V.A.S. București a chemat în judecată pârâta SC N. SA Târgoviște, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia din urmă la efectuarea investiției de mediu în societatea privatizată SC C.M. SA Târgoviște, cu termen scadent la 15.06.2001, așa cum s-a obligat prin contractul de vânzare - cumpărare de acțiuni, modificat prin actele adiționale la contract, respectiv clauza 8.9.4 alin. (7).
De asemenea, reclamanta mai solicită și obligarea pârâtei la daune cominatorii de 1.000.000 lei, pentru fiecare zi de întârziere în executarea obligației de efectuarea investiției.
în motivarea acțiunii, reclamanta arată că în calitate de vânzător a încheiat cu pârâta în calitate de cumpărător contractul de vânzare - cumpărare acțiuni, pentru vânzarea pachetului de acțiuni reprezentând 100 % din capitalul social al SC C.M. SA Târgoviște.
Conform clauzei înscrise în art. 8 pct. 9 pct. 3 alin. (6) din contract, astfel cum a fost modificat prin actele adiționale ulterioare, pârâta s-a obligat să efectueze în cadrul societății privatizate pe o perioadă de 6 luni de la data încheierii contractului o investiție pentru realizarea măsurilor cuprinse în programul de conformare în sumă de 264.020.000 lei, pentru județele Prahova și Dâmbovița conform anexei.
De asemenea, mai arată reclamanta, pârâta avea obligația efectuării unor investiții privind protecția mediului, dar și pe aceea de a comunica A.V.A.S. - ului rapoarte vizate de cenzorii societății, care să ateste valoarea investițiilor, așa cum s-a obligat prin contract.
întrucât, arată reclamanta, pârâta nu a făcut asemenea investiții, solicită a fi obligată prin prezenta hotărâre de a-și respecta obligațiile contractuale, iar ca o garanție a respectării acestora să se dispună și obligarea la plata de daune cominatorii.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, arătând că și-a respectat în totalitate obligațiile contractuale, arătând că și-a respectat în totalitate obligațiile contractuale, efectuând toate investițiile prevăzute în contractul de vânzare - cumpărare.
Tribunalul Dâmbovița, soluționând cauza, prin sentința nr. 1538/2004 a respins acțiunea formulată de reclamantă, reținând că din probele administrate în cauză, respectiv înscrisurile depuse de pârâtă s-a făcut dovada executării obligațiilor contractuale în sensul efectuării investițiilor, așa cum au fost asumate de către pârâtă.
împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond, a declarat apel reclamanta, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând schimbarea în tot a acesteia și pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Curtea de Apel Ploiești, prin decizia nr. 24 din 18 ianuarie 2005 a respins ca nefondat apelul reclamantei.
împotriva acestei decizii a declarat recurs A.V.A.S. București, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, admiterea apelului și schimbarea sentinței în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
în motivarea recursului, întemeiat în drept pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta susține, în esență, că investițiile efectuate de pârâtă pentru protecția mediului nu pot fi luate în considerare, întrucât certificatul privind aceste investiții nu este însoțit de confirmarea eliberată de autoritatea de mediu competentă.
Se critică de asemenea faptul că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere, privind obligarea pârâtei la daune cominatorii.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, înalta Curte constată că acesta este nefondat.
Societatea pârâtă a depus încă de la prima zi de înfățișare la instanța de fond certificatul emis de cenzorii societății, privind investițiile asumate prin contract însoțită de confirmarea eliberată de autoritatea de mediu competentă, M.M.G.A. A.P.M.D. din 18 august 2004 (dosar de fond) potrivit căreia SC C.M. SA Târgoviște și-a realizat obligațiile asumate referitoare la protecția mediului, prin contractele de privatizare a societății.
în ce privește al doilea motiv de recurs este de arătat că, în apelul său, reclamanta nu a invocat un asemenea motiv pentru ca instanța de apel să îl poată examina ci a susținut că va depune ulterior motive de apel, pe care însă nu le-a mai depus.
Față de cele de mai sus, înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., a respins recursul ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4840/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4833/2005. Comercial → |
|---|
