ICCJ. Decizia nr. 4858/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.4858/2005
Dosar nr. 205/2005
Şedinţa publică din 19 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 487 din 14 ianuarie 2004, pronunţată în dosarul nr. 10886/2003, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis cererea reclamantei S.N.T.F. C.F.R. M SA, împotriva pârâtei SC U. SA Ploieşti, pe care a obligat-o să plătească reclamantei suma de 466.883.683 lei, reprezentând contravaloare pagube şi 95.000.000 lei contravaloare expertiză efectuată pentru depistarea pagubelor.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că în baza contractului încheiat de părţi şi a actelor adiţionale subsecvente pârâta avea obligată să efectueze reparaţii la vagoanele de marfă deţinute de reclamantă. Vagonul la care s-a rupt osia despre care se face vorbire în cerere a fost reparat de pârâtă în baza acestui contract încheiat de părţi, reparaţie care s-a soldat cu încheierea unui proces verbal de recepţie la data de 30 septembrie 2000. Accidentul de cale ferată s-a produs la data de 25 octombrie 2000, vagonul fiind în perioada de garanţie, aşa cum rezultă din art. 36 din contract şi din instrucţie. Aşa cum rezultă din actele încheiate la faţa locului de organele abilitate cu ocazia producerii accidentului precum şi din expertiza tehnico-ştiinţifică efectuată de A.F.E.R., cauza producerii accidentului o reprezintă o fisură de oboseală care nu a fost depistată cu ocazia controlului vizual şi ultrasonic efectuat la ultima reparaţie planificată de către pârâtă, iar osia ruptă provenea de la un vagon particular şi nu din parcul de osii al vagoanelor C.F.R. M. În consecinţă, pârâta şi-a respectat obligaţiile contractuale, astfel că reclamanta are dreptul să solicite contravaloarea pagubei produse prin producerea accidentului cât şi contravaloarea expertizei efectuată pentru stabilirea cauzei accidentului.
Prin Decizia nr. 637 din 11 noiembrie 2004, Curtea de Apel Bucureşti a respins ca nefondat apelul formulat de pârâta SC U. SA Ploieşti.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta solicitând admiterea recursului şi modificarea hotărârii atacate, în sensul de a se constata lipsa oricărei culpe din partea sa în producerea accidentului.
În motivarea recursului, fără a se indica vreunul din temeiurile prevăzute de art. 304 C. proc. civ., se susţine că accidentul s-a produs datorită unei „fisuri de oboseală" care îşi are originea într-un defect de fabricaţie al osiei ce nu a putut fi detectat cu ocazia verificărilor efectuate. Drept urmare evenimentul produs se situează în zona forţei majore prevăzută în contract, iar reclamanta, contrar prevederilor contractuale nu i-a anunţat accidentul în maxim 72 ore.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate şi care ar putea fi încadrate în pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceste este nefondat.
Susţinerea pârâtei că ar fi un caz de forţă majoră este neprobată, iar din raportul de expertiză tehnico-ştiinţifică rezultă fără echivoc faptul că fisura de oboseală care a provocat ruperea osiei putea fi depistată la controlul vizual şi la controlul ultrasonic (dosar de fond). Ca atare, reclamanta nu avea obligaţia să anunţe pârâta despre producerea accidentului în 72 ore.
În conformitate cu art. 33 din contractul dintre părţi executantul garantează calitatea reparaţiilor şi lucrărilor de îmbunătăţire efectuate, în condiţii normate de exploatare şi întreţinere a vagoanelor, în conformitate cu prevederile Instrucţiei M.T.T.C.
Faţă de cele expuse, Înalta Curte, urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ., să respingă recursul pârâtei ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC U. SA Ploieşti, împotriva deciziei nr. 632 din 11 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 19 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4853/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4861/2005. Comercial → |
|---|
