ICCJ. Decizia nr. 4872/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.4872/2005
Dosar nr. 3068/2001
Şedinţa publică din 19 octombrie 2005
Deliberând asupra recursului de faţă:
Prin cererea înregistrată sub nr. 3156 din 14 aprilie 2000, reclamanta SC N.T.E. SRL a solicitat ca în contradictoriu cu pârâtele SC A.C. SRL şi SC A.I.E. SA să se constate nulitatea convenţiei de asociere încheiate între părţi din 19 decembrie 1996 şi a procesului – verbal de predare – primire din 17 octombrie 1997, privind vilele în baza dispoziţiilor art. 975 C. civ.
Motivându-şi acţiunea reclamanta arată că părţile au încheiat un contract de asociere în participaţiune autentificat, având ca obiect construirea, pe terenul în suprafaţă de 22.330 m2 proprietatea SC A.C. SRL, a unui număr de 30 de imobile.
Asociaţii a decis să contribuie fiecare, în părţi egale la achitarea împrumutului ce greva cu ipotecă terenul folosit pentru edificarea celor 30 de imobile.
La data de 19 decembrie 1996 SC A.C. SRL a încheiat cu SC A.I.E. SA o convenţie prin care proprietara terenului, pârâta SC A.I.E. SA aduce un aport reprezentând suprafaţa de 22.000 m2 teren situat pe malul lacului Tâncăbeşti şi construcţiile menţionate în anexa la convenţie. Prin această convenţie SC A.C. SRL dobândeşte ca un beneficiu anticipat 2 construcţii, cu o suprafaţă de 663 m2 teren şi cu o suprafaţă de 550 m2 cât şi dreptul de folosinţă asupra terenului de 1859 m2.
Tribunalul Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 5024 din 15 septembrie 2000 a admis acţiunea reclamantei şi a constatat nulitatea convenţiei de asociere din 19 decembrie 1996 şi a procesului – verbal de predare – primire din 17 octombrie 1997, privind terenul aferent cât şi suprafaţa de 1895 m2 teren.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond reţine că pârâtele au avut ca scop sustragerea acestor 2 imobile de la o eventuală urmărire, prin purgarea de ipotecă ce exista asupra terenului din care face parte şi terenul pe care sunt situate cele două imobile.
Având în vedere că aceste două vile fuseseră construite cu contribuţia egală a reclamantei şi a pârâtei SC A.C. SRL şi deci pârâta SC A.I.E. SA nu putea dispune de acestea fără acordul reclamantei, se consideră că încheierea convenţiei de asociere şi a procesului verbal atacate s-a făcut în frauda reclamantei.
Urmărind o cauză ilicită, convenţia a fost apreciată ca lovită de nulitate admiţându-se acţiunea în temeiul art. 948 pct. 4 C. civ. şi cu motivarea că a fost fraudat dreptul reclamantei la proprietatea asupra celor 2 construcţii, fapt ce reprezintă o încălcare a dispoziţiilor art. 480 C. civ.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta SC A.I.E. SA susţinând că a fost reţinută o situaţie de fapt eronată şi s-a aplicat greşit legea, existând contradicţii între dispozitiv şi considerente şi apreciindu-se greşit că s-ar fi produs o fraudare prin mijloace viclene sau urmărindu-se o cauză ilicită.
Apelanta susţine că s-a convenit un beneficiu anticipat care a fost dobândit după aproape un an după derularea contractului de asociere şi finalizarea lucrărilor de 1.000.000 dolari S.U.A.
Se mai arată că reclamanta nu a făcut dovada achitării a 50 % din împrumutul de 1.400.000.000 lei aşa încât nu se poate considera prejudiciată prin transmiterea terenului şi a celor 2 vile.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia civilă nr. 189 din 12 februarie 2001 a respins ca nefondat apelul pârâtei reţinând că nu a fost aplicată greşit legea privind timbrajul faţă de obiectul cauzei dedus judecăţii, constatarea nulităţii absolute a convenţiei şi că neconcordanţa între temeiul legal în baza căruia s-a pronunţat soluţia şi cel pe care a fost întemeiată acţiunea şi între dispozitivul sentinţei şi considerentele acesteia, nu constituie motiv de desfiinţare potrivit art. 297 C. proc. civ.
Pe fond s-a considerat corectă aprecierea instanţei de fond referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 948 pct. 4 C. proc. civ., deoarece părţile conveniseră să contribuie în părţi egale la achitarea împrumutului ce greva terenul şi fiecare dobândea un drept de 50 % asupra obiectului asocierii în participaţiune.
A fost înlăturată susţinerea apelantei SC A.I.E. SA, potrivit căreia reclamanta nu ar fi contribuit la achitarea împrumutului ce greva terenul pe care se construiau vilele, motivat de faptul că asociatul unic al reclamantei a garantat împrumutul făcut de SC A.C. SRL, dovedindu-se astfel participarea reclamantei la edificarea construcţiilor şi la achitarea datoriei ce greva cu ipotecă terenul pe care s-au ridicat vilele.
Instanţa de apel reţine că fraudarea reclamantei rezultă din neplata de către pârâtă a sumei de 1.000.000 lei dolari S.U.A. la edificarea vilelor.
Faptul că în convenţia atacată se menţionează suma de 1.000.000 de dolari S.U.A., nu dovedeşte contribuţia pârâtei SC A.I.E. SA, pentru că aceeaşi sumă se achită pârâtei pentru plata datoriei, conform pct. 5 din contractul de împrumut din 16 octombrie 1997, reglându-se astfel relaţii financiare în dauna reclamantei.
Şi apărarea privind posibilitatea ca la desocotirea cu reclamanta aceasta să poată primi cele 8 vile ce îi reveneau a fost înlăturată considerându-se că, prin contractele de vânzare depuse s-a dovedit că SC A.C. SRL a vândut cele 8 vile care intrau în lotul său încasând preţul.
Decizia a fost atacată cu recurs de către pârâta SC A.I.E. SA, care susţine că în mod greşit s-a reţinut de către instanţe că prin încheierea convenţiei de asociere atacate s-ar fi urmărit de către pârâte sustragerea imobilelor de la o eventuală urmărire după purgarea ipotecii ce exista pe teren.
Recurenta arată că a fost interpretată greşit convenţia de asociere apreciindu-se că ar exista fraudă a intereselor reclamantei întrucât nu s-a dovedit existenţa nici unei cauze ilicite iar dreptul reclamantei nu a fost prejudiciat, acesteia revenindu-i 8 vile din cele 16 edificate.
Este criticată Decizia ca nelegală prin aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 948 C. civ., având în vedere că cele două vile stabilite ca beneficiu anticipat nu erau realizate la data convenţiei astfel că nu era necesar acordul reclamantei pentru a fi vândute, aceste vile au fost realizate ulterior transmiţându-se în proprietatea şi folosinţa SC A.I.E. SA la 17 octombrie 1997.
Cum la data încheierii convenţiei de asociere, 19 decembrie 1996 erau vândute doar 4 vile, recurenta susţine că nu a fost prejudiciat nici un drept al reclamantei căreia îi reveneau 8 vile din cele 16 edificate; cele 8 vile s-au vândut mai târziu, în aprilie – mai 1998, după încheierea convenţiei de asociere din 19 decembrie 1996.
Recursul pârâtei SC A.I.E. SA este întemeiat pentru următoarele considerente:
Instanţele au aplicat greşit dispoziţiile art. 948 C. civ., reţinând că părţile semnatare ale convenţiei din 19 decembrie 1996 au avut o cauză ilicită şi nume scopul fraudării intereselor şi drepturilor reclamantei la data încheierii acestei convenţii.
Greşeala constă în primul rând în suprapunerea condiţiilor pentru valabilitatea convenţiilor prevăzute de art. 948 C. civ., peste condiţiile cerute de art. 975 C. civ., în cazul acţiunii revocatorii ajungându-se a se analiza frauda drepturilor reclamantului ca fraudă ce ar reprezenta o cauză ilicită deşi acţiunea fusese întemeiată pe dispoziţiile art. 975 C. civ.
Chiar acceptând că analiza trebuia făcută din perspectiva ambelor texte de lege, se constată că instanţele s-au rezumat la a deduce fraudarea drepturilor reclamantului din interpretarea dată operaţiunilor ce se derulau în baza contractului de asociere atacat din perspectiva rezultatelor la data epuizării / îndeplinirii convenţiei de asociere şi realizării desocotirii dar nu la data încheierii convenţiei cum era firesc.
De asemenea nu au fost de loc analizate care sunt drepturile care pretinde reclamantul că i-au fost fraudate.
Aceste drepturi ale reclamantului sunt menţionate în convenţia de asociere încheiată de aceasta cu pârâta SC A.C. SRL şi o terţă societate şi se circumscriu în principal în dispoziţiile art. 8 din convenţia din 3 mai 1996.
Se observă din acest text că drepturile fiecărei părţi constau doar în drepturi de creanţă asupra mai multor imobile terminate sau neterminate, ce se vor construi în asociaţiune, de drepturi de proprietate părţile urmând a discuta abia după terminarea şi recepţia construcţiilor. Evident că referirea se face la art. 254 C. com. şi deci existenţa acestor drepturi de proprietate se discută abia după desocotirea asociaţilor, la încheierea asociaţiei în participaţiune.
Aşadar este eronată referirea instanţelor la fraudarea drepturilor de proprietate ale reclamantului, aceste drepturi neexistând la data judecării litigiului întrucât nu s-a făcut nici o altă dovadă a acestor drepturi în afară de convenţia de asociere din 3 mai 1996.
Şi în condiţiile în care ar fi analizate ca actuale, la data convenţiei atacate, drepturile reclamantului ele trebuie raportate şi la îndeplinirea obligaţiilor ce rezultă din acelaşi contract iniţial şi în primul rând se impune a fi observat că din vânzarea caselor construite urma a fi rambursat cu prioritate creditul de 1.400.000.000 lei.
Se constată că în mod greşit a fost înlăturată apărarea pârâtei SC A.I.E. SA privind neîndeplinirea obligaţiei de către reclamantă de a participa la achitarea împrumutului ce greva terenul pe care se construiau vilele; garantarea împrumutului nu asigura restituirea lui.
Analiza acestor aspecte are relevanţă doar din perspectiva evidenţierii bunei sau relei credinţe a părţilor şi pentru evidenţierea vreunei fraude a drepturilor reclamantei pentru că altfel ea priveşte convenţia din 3 mai 1996, care nu face obiectul cauzei.
Dar se constată că mai întâi trebuia făcută desocotirea în prima asociere (care de altfel era încheiată pe un an) şi atunci reclamantul putea afla ce drepturi de proprietate a dobândit în raport de participare.
Reţinând însă că aceste drepturi nu sunt decât unele de creanţă până la desocotire nu este întemeiată susţinerea sa că i s-au fraudat drepturile de proprietate.
De altfel reclamantul n-a făcut nici o dovadă că prin convenţia de asociere pe care a atacat-o s-ar fi urmărit sustragerea imobilelor de la o eventuală urmărire după purgarea ipotecii care exista pe teren din moment ce nici existenţa drepturilor sale de creanţă nu rezultă din vreo desocotire: nici chiar derularea vechii convenţii nu se cunoaşte.
Şi critica referitoare la vânzarea vilelor este întemeiată.
Se constată că acestea au fost vândute în perioada aprilie – mai 1998, după încheierea convenţiei de asociere din 19 decembrie 1996.
În ceea ce priveşte cele două vile menţionate ca beneficiu anticipat aceasta nu demonstrează fraudarea drepturilor reclamantei nedepăşind cele 8 vile ce i s-ar fi cuvenit ca valoare sau în natură dacă se realiza asocierea şi respectiv se achita creditul de 1.400.000.000 lei.
Aceste două construcţii au fost realizate ulterior şi predate la 17 octombrie 1997 ca urmare a îndeplinirii obligaţiilor din asocierea din 19 decembrie 1996, pe măsura contribuţiei la finanţare din partea pârâtei SC A.I.E. SA.
Găsindu-se întemeiate motivele de recurs formulate de recurentă şi care se încadrează atât în dispoziţiile art. 304 pct. 10 dar şi 9 C. proc. civ., urmează a fi admis recursul pârâtei SC A.I.E. SA.
Va fi modificată Decizia din apel şi se va admite apelul aceleiaşi părţi.
Urmează a fi schimbată în tot sentinţa de fond în sensul că se va respinge acţiunea reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC A.I.E. SA Bucureşti, împotriva deciziei nr. 189 din 12 februarie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, modifică Decizia recurată în sensul că admite apelul aceleiaşi părţi împotriva sentinţei nr. 5024 din 15 septembrie 2000 a Tribunalului Bucureşti, schimbă în tot sentinţa apelată, iar pe fond respinge acţiunea.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4861/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4874/2005. Comercial → |
|---|
